Îi disprețuiam pe părinții-copiii care-și spuneau cu atâta lejeritate „te iubesc”. Consideram că-i siropos, dulceag, grețos, dar - abia acum îmi dau seama că - n-o credeam. În sinea noastră, eram invidioși pe ei.
Mai obișnuiam să ne amintim unul altuia că părinții noștri nu ne laudă niciodată. Pentru noi, lipsa aprecierii deschise din partea lor era standardul. Așa am ajuns să-i disprețuim pe cei care își ridicau în slăvi copilul. Asta ni se părea dezgustător. Dar eram doar geloși.
Cum, atunci, să nu visez gelozia? Abandonul. Atâtea șanse scăpate printre degete.
Christine Ann LAWSON - A o înțelege pe mama borderline: „Copilul trebuie să se separe de mama lui pentru a supraviețui, dar această separare este o amenințare pentru mamă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu