Mic fiind, aveam o atracție magnetică față de lucrușoarele altora - copii sau adulți: un carnețel roșu-vișiniu (pe care cred că i l-am sustras unui elev de-ai mamei, iar părinții au aflat, dacă nu mă înșală memoria), un briceag, un cuțit de vânătoare al pădurarului, o pușcă de lemn, foarte în detaliu finisată, o sabie - tot din lemn (a mea era grosolană, decorată kitschos și - neascuțită - nu tăia deloc buruienile). Mi-l amintesc și pe meșterul care a făcut-o pentru mine.
M-am descurcat cu sabia aia cum am putut... M-a ajutat la greu, m-a trecut peste copilărie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu