Viaţa e în altă parte

În acest roman, scris în limba maternă în 1973, Milan Kundera operează (pentru mine, scriitorul ceh va rămâne mereu un neîntrecut artist chirurg) fără pic de anestezie. Taie frumos, cu precizie, acolo unde identifică ţesutul bolnav în anatomia personajelor sale abrutizate. Se mai opreşte din incizat, explică studenţilor-cititori tainele artei sale; teorii, în opinia mea, superflue în economia cărţii, dacă nu chiar având un straniu efect de deşertificare asupra imaginaţiei oricui, asupra bucuriei de a luneca în lectură, dar, din păcate, şi asupra suculenţei literare a romanului despre care fac vorbire în acest text.

Dar cât îmi poate fi de antipatic Milan Kundera în admiraţia aproape mistică pe care o am pentru scrisul lui! Uneori îmi repugnă seducţia pe care o are asupra mea. E diabolic. Se numără printre acei autori pe care-i simţi, pe nepusă masă, căutându-ţi pricină în suflet. Cu toate acestea, el, Kundera, nu şi-a propus niciodată să falsifice ceva în mine, ci numai să-mi mărturisească despre el. Îndoielile lui încolţesc în fermentaţia îndoielilor mele.

Întreg textul: Viaţa e în altă parte

timpul cu alș

      als spunea...
am preferat de departe (dar si de aproape ;) 'frost/nixon': un film mult mai inteligent & mai captivant pt cei care nu se duc la cinema doar ca sa 'have a good time'...
20 ianuarie 2009, 07:18

Cristian SÎRB spunea...
Da, am luat la cunoştinţă din Dilema. :) Nu l-am văzut încă. To make us have a good time, totuşi, nu trebuie să dispară din intenţiile cinematografului. Şi ştim că nu ne referim doar la filmele cu Bruce Willis.

O întrebare (care nu-şi are un raspuns preconceput în mintea mea): vi se întâmplă ades, după atâtea vizionări, să vă 'scape' filmul din exces de luciditate profesională (fiind mai degrabă obişnuit să urmăriţi aspectele tehnice, schelele lui, scheletul). Vă e, uneori, dor să (mai) fiţi în primul rând impresionat (emoţional, estetic) şi abia apoi profesionist? Repet, nici o insinuare!:)

als spunea...
cind vad filmul la cinema sint spectator obisnuit (deci, da, rid, pling, ma bucur, sufar etc); cind scriu dspr el sint critic.

e f simplu, de fapt.

blazarea (uneori, exasperarea) nu se instaleaza decit in fata filmelor de la banale in jos ;)

'slumdog' mi se pare un film bun. nu am cazut in extaz pt k am recunoscut 'scheme', ticuri etc.

e, oare, un handicap sa fi vazut (prea) multe filme...? e k si cum mi-ati spune k e mai bine sa nu fi citit nimic k sa savurezi coelho...

Cristian SÎRB spunea...
Ba nu, mulţam de Coelho. :)

Hehe, măcar de nu aş fi precizat că întrebarea nu conţine insinuări sau idei preconcepute. Eu nu v-am 'spus', ci am întrebat în mod neipocrit. Chiar voiam să ştiu cu tot dinadinsul dacă devine un handicap a fi văzut prea multe filme.

Dar am primit răspunsul: mulţumesc.
20 ianuarie 2009, 19:50

als spunea...
'e k si cum mi-ati spune' era impersonal, o simpla analogie; nu era vba dspr dvs...

dar, asa cum spuneam, imi pastrez (cred; sper) intreaga prospetime in sala de cinema. cu conditia sa nu mi se ofere marfa expirata.
21 ianuarie 2009, 07:54

Chier

Dans une lettre à sa tante, Élisabeth-Charlotte de Bavière, surnommée « La Palatine », se plaint des conditions sanitaires des palais français (link).

"Vous êtes bien heureuse d’aller chier quand vous voulez ; chiez donc tout votre chien de soûl. Nous n’en sommes pas de même ici, où je suis obligée de garder mon étron pour le soir ; il n’y a point de frottoir aux maisons du côté de la forêt. J’ai le malheur d’en habiter une, et par conséquent le chagrin d’aller chier dehors, ce qui me fâche, parce que j’aime chier à mon aise, et je ne chie pas à mon aise quand mon cul ne porte sur rien. Item, tout le monde nous voit chier ; il y passe des hommes, des femmes, des filles, des garçons, des abbés et des Suisses. Vous voyez par là que nul plaisir sans peine, et que, si on ne chiait point, je serais à Fontainebleau comme le poisson dans l’eau. 

Il est très chagrinant que mes plaisirs soient traversés par des étrons. Je voudrais que celui qui a le premier inventé de chier ne pût chier, lui et toute sa race, qu’à coups de bâton! Comment, mordi ! qu’il faille qu’on ne puisse vivre sans chier ? Soyez à table avec la meilleure compagnie du monde ; qu’il vous prenne envie de chier, il faut aller chier. Soyez avec une jolie fille ou femme qui vous plaise ; qu’il vous prenne envie de chier, il faut aller chier ou crever. Ah ! maudit chier ! Je ne sache point de plus vilaine chose que de chier. Voyez passer une jolie personne, bien mignonne, bien propre ; vous vous récriez : « Ah ! que cela serait joli si cela ne chiait pas ! » 

Je le pardonne à des crocheteurs, à des soldats aux gardes, à des porteurs de chaise et à des gens de ce calibre-là. Mais les empereurs chient, les impératrices chient, les rois chient, les reines chient, le pape chie, les cardinaux chient, les princes chient, les archevêques et les évêques chient, les généraux d’ordre chient, les curés et les vicaires chient. Avouez donc que le monde est rempli de vilaines gens ! Car enfin, on chie en l’air, on chie sur la terre, on chie dans la mer. Tout l’univers est rempli de chieurs, et les rues de Fontainebleau de merde, principalement de la merde de Suisse, car ils font des étrons gros comme vous, Madame." (deslettres.fr)

daemonium meridianum

Așa fu și cu visul de sâmbătă noaptea - m-a condus drept la stilou, caietul i s-a deschis înainte de bunăvoie, doar că nu a fost caietul, ci blogul, iar stiloul au fost degetele mele pe tastatura touch a zisului telefon mobil de pe care nu mai sun pe nimeni, de atunci am mai polizat visul, luat la rindea de nu știu câte ori, dar esența s-a păstrat, mirosul de piele tăbăcită respirat în piața Florenței mă urmărește pân-aici, somnul bun nu mă urmărește, a rămas acolo în ploaia Italiei, în nădușeala văratică a casei din Ineu și-a întrebărilor irespirabile rămase fără răspuns ale tatălui meu, ți-ai făcut temele, ți-ai învățat pentru mâine, nu, doar m-am prefăcut, m-am pregătit cu profesorul de română și la matematică, profesorul pe care tu nu-l suferi.

Până una alta, visele cu ambii părinți întregi, mândria de a șofa avându-l pe tată pe scaunul din dreapta, delfinii din grădină, adamșieva, un singur trup, mă uit la tine mă văd pe mine, ceasul spânzurat de-un copac, cadranul pe care se citea limpede ora - toate au ajutat, au servit la ceva. Toate și multe altele, nebănuite, aflate under the hood, ascunse, deci nebănuite.