Cei 28 de ani trecuți de la Revoluție se adaugă celorlalți - peste 40 - îndurați de români sub orânduirea așa-zis comunistă: privindu-i din perspectivă omenească, spirituală, sunt fără îndoială niște ani irosiți, un genocid identitar.
Împreună, toți acești 70 de ani fac cât o viață de om. Să ne gândim că sunt numeroase persoane de vârsta asta printre noi, persoane care și-au consumat toată existența năzuind la un bine ce n-a mai sosit.
Oamenii aceia sunt niște oameni cu destinele furate. Au trăit cum au putut, și-au așternut un mic rost, au trăit amuțiți, având în suflet doar speranța zilei de mâine și o suferință de care, în unele cazuri, nici măcar nu erau conștienți. Nimic mai mult!
În zilele noastre, o mână de personaje îndoielnice, fără trecut, fără însușiri, de aceeași “calitate” subumană ca puciștii din ‘47, tocmai confiscă iarăși țara și destinele noastre, pregătind o nouă domnie a prostiei - de data asta, asupra unei populații deja spălate pe creier, cu memoria normalității bine ștearsă pe durata “rodnicilor” ani pseudo-comuniști.
Cei dinaintea noastră, de nevoie, au plecat capetele două decenii și jumătate, lăsându-se conduși & reprezentați de un cuplu de semi-analfabeți. Sunt obișnuiți cu neamul prost ca lider de țară.
Voi, cei de azi: nu vă lăsați supuși!
2 comentarii:
Poate că la cei 70 ani ar mai trebui adăugaţi încă vreo 700. De fapt, dacă e vorba să plecăm urechea la hohetele de râs ale Zeului numit Istorie, mai corect ar fi să vorbim de şaptezeci de ori câte şapte milenii. Jalnic e că următoarele rânduri: "Au trăit cum au putut, și-au așternut un mic rost, au trăit amuțiți, având în suflet doar speranța zilei de mâine și o suferință de care, în unele cazuri, nici măcar nu erau conștienți. Nimic mai mult!"- ar trebui ţinute minte şi cîndva, cumva, de vreo mână fantastică, scrijilite pe piatra de mormânt a omenirii.
Cei de azi se vor lăsa, fără doar şi poate, le fel de lesne supuşi ca şi cei de ieri. Şi la fel şi cei de mâine.
În fond, nu asta face omul? Nu este el un fel de gândac care îşi târăşte clipele fără rost pe un pământ care abia îl rabdă? Nu este mai tot omul veşnic gata să plătească un munte de suferinţă pentru un singur moment, oricât de prăpădit şi lugubru ar fi acest moment, în plus de existenţă?
Şi ce trufie pe de-alde ăştie de pe facebook, pe scriitorii de pe bloguri, pe "intelectualii" care ies în stradă cu pancarte ridicole în mâini şi pe toţi cei care-şi închipuie că schimbă cursul milenar al istoriei cu văicăreala lor inofensivă şi care, cu mare osârdie, se amăgesc să-şi boteze teatrul lor stradal deşucheat cu numele pompos de "rezistenţă"!
Şi, la o adică, ce e pica asta pe analfabetismul "conducătorilor"? Adică ce, dacă erau vreun soi de supraoameni, vizitaţi de muze şi înfruptaţi din nectarul înţelepciunii divine, era spolierea şi jaful lor mai ouţin păcătos, mai puţin deplorabil?
Care e pricina de tânguire aici? Că ne dau ţeapă nişte tâlhari? Sau că ne dau ţeapă nişte tâlhari proşti?
Cuprinzător comentariu! Analfabetismul guvernanților este agravant. Așa cum incompetenta este agravantă pentru cei puși sa administreze. Un analfabet îl treci cu vederea dacă e omul pe lângă care treci pe strada sau cel care îți repara o țeavă în baie. Îl tolerezi!
Altfel, nu e un sfat bun sa închizi ochii.
Trimiteți un comentariu