Imposibila plecare

Se face că-s în gara care trebuie, iar biroul de informaţii are zeci de membri: toţi pasagerii care aşteaptă fremătând pe peroane. Trenul, singurul cu care mai pot ajunge undeva, este programat nu cu mult după miezul nopţii. Asta îi dă ceva din consistenţa unei vedenii. Subit, zeci de voci îmi şoptesc sau mă anunţă cu voce tare, fără chiar să întreb, că trenul ultimei mele nădejdi nu pleacă în, ci vine din direcţia în care voiam să mă pierd.

Sinucideri pe pile

"M-am oferit să mă arunc în aer la Palmyra, în centru, în sfântă zi de odihnă, apoi la Tikrit, joia trecută, când se numărau ritualic țâțele caprelor, dar am fost refuzat sistematic, iar și iar, în favoarea unor sinucigași din familii mai înstărite, părinți, doi-trei copii acasă!" Fragment extras din lamentația mai amplă a unui terorist islamist cumsecade, zdrobit iremediabil de dezamăgirea morții amânate la infinit. Un fost sinucigaș aspirant, figurând pe lista lungă, mereu trimis de superiorii săi, din motive obscure, să stea la coadă.

Abu Sultan e foarte nemulțumit și că lista atacatorilor suicidali ai S.I. este atât de lungă încât mulți camarazi se văd nevoiți să aleagă să moară în mod rușinos pe câmpul de luptă și nu, eroic & demn, așa cum ar sta bine unui terorist islamist neînfricat: pulverizându-se de pe terasa unei cafenele halal, împreună cu mame și copii.

În Statul Islamic se stă la coadă pentru a sări în aer, notează HotNews. Unii voluntari se plâng că misiunile sinucigașe se dau pe pile. A făcut înconjurul lumii povestea reală, virală și șocantă a tânărului care a încercat să devină bombă umană în Irak și Siria, dar s-a dat bătut după trei luni, alegând în schimb să-și scrie memoriile: Sinucideri amânate sau Cum au îmbătrânit virginele așteptându-mă.

Dar cum tot răul spre bine merge, în prezent Abu este căutat cu ardoare de foștii camarazi, care au convenit să încerce să-și repare greșeala.

Bucie - Get Over It

La racaille

Dacă poliția (indiferent unde m-aș afla în lume) mi-ar cere să mă legitimez, aș scoate actul de identitate și aș demonstra cine sunt. În nici un caz n-aș lua-o la goană să sfârșesc ascuns într-un transformator electric. 

Dacă "micuții"... francezi Zyed și Bouna n-aveau nimic de ascuns, acum zece ani, când au fost surprinși de poliția franceză în ceea ce părea o tentativă de furt, nu înțeleg de ce au mai fugit! Ah, ba da, înțeleg: în Franța, nu-i așa, poliția "fascistă" te vânează pe criterii rasiale. Mai bine încerci să scapi decât să cazi în mâinile lor cremenale...

Apoi a urmat așa-zisa revoltă de trei săptămâni a periferiilor (ghetouri cu imigranți). De fapt, o distracție sinistră în masă, soldată cu importante pagube materiale și cu victime inocente, susținută cu aplauze și logistică de stânga militantă, anarhistă, și de disperații hipsterici fără votanți numiți Les Verts.

Timp de zece ani, cei doi polițiști care au încercat în 2005, nu cu un succes deosebit, să-și facă datoria, au fost supuși șicanelor unui proces nedrept (deși conform Dreptului) și intimidant pentru Poliție în ansamblul ei, care s-a încheiat săptămâna aceasta prin achitarea lor. Trimiși în judecată, pe scurt, pentru că n-au intervenit ca să-i ajute pe cei doi electrocutați în transformator, ci i-au lăsat să se autoexecute. Le Monde titrează just: Un jugement qui fait prévaloir le droit sur l'émotion.

Mon royaume

Regatul meu e trupul meu în luna mai. Eu și închipuirile mele. Pe supușii mei îi stăpânesc din priviri. O femeie e mai frumoasă atunci când crede că nu e văzută de nimeni, așteptând goală la baie să crească asemeni iederei contorsionate, să prindă un captiv în brațele întinse, albind, înlemnind amândoi sub dușul rece al dimineții. 

Lumea, de la etajul patru

Nu înveți să-ți trăiești (accepți) vârsta prezentă decât abia după ce o împlinești pe următoarea. Mai întâi e pregătirea, distracția în doi: eu și anxietatea. Cifra în sine nu aduce, pe loc, nimic nou, concret sau pipăibil. Iar ridurile în plus, în care vei sufla, înconjurat de prietenii cu blat de ouă și topping de frișcă grizonată, ți se tatuează definitiv pe chip doar câțiva ani mai târziu.

Dos de Mayo

În urmă cu patru ani, un comando de SEALS făcea lumii un enorm bine, despăduchind-o de un eroic consumator de filme porno, traficate și vizionate pe sub mână, între două rugăciuni cu fruntea lipită de covoraș, de un erou al loviturilor mișelești, camuflate civil, îndreptate cu bună știință, și nu "colateral", împotriva unor civili neavizați, lipsiți de apărare. Osama!

Sfârtecat până la desfigurare de gloanțele soldaților americani de elită. Double tap. Băiete, înc-un țap!

În lumea "civilizată", occidentală, obiceiul este să dezbați până la râncezeală legalitatea numărului de împușcături, de cartușe trase, linia fină ce desparte necesitatea de a anihila imediat un adversar specializat în mass murder de crima de război (care război? ăla dintre lasere, GPS și capre?), prostii din astea cu parfum ieftin de dezbatere leftie, nerasă axial, de îngrijorare simulată, pe care nici un terorist fundamentalist nu le ia în socoteală înainte de a arunca în aer o cafenea ce geme de lume sau un foarte periculos - pentru "sănătatea moralei publice" - săptămânal satiric.

Nunta virusată

La radio Tanănana aflu în dimineața asta că, undeva în lume, un fotograf a pierdut toate fotografiile făcute la nunta unor tâmpiței... Le-a pierdut de pe card, au dispărut, din cauza unui virus. 

Mirii ăia de căcat, ca atâția miri contemporani de căcat, care se cred mai nou odrasle de familii princiare (trash the dress, trash the bride, share the fucking bride with your friends), i-au cerut fotografului despăgubiri estimate a acoperi costurile unei alte nunți. Nuntă cu repetiție.

Cei doi prințișori de căcat (de rând, rândași) vor să-și repună în scenă prețioasa nuntă numai de dragul de a avea fotografii din timpul acesteia!... Cum cheful de nuntă este singurul prilej din viața unor cupluri când acestea își depășesc condiția (socială & materială), infimul lor moment de glorie, nici nu mă mir că a imortaliza acele clipe irepetabile și a le păstra cu orice preț egalează în importanță și isterie venerarea moaștelor și cultul morților familiei.