Această mișcare circulară, această ușoare înstrăinare ce reînvie senzația de nou început, cu toate că știm aproape totul unii despre alții, această regăsire tot mai epuizantă, cu suflu greoi, dar atât de intensă ca sentiment. Sentimentație = sedimentarea sentimentelor. Răscolirea acestora, odată cu mareele. Firul e tot mai lung, labirintul - tot mai larg, ni se pare că suntem liberi și de capul nostru în încâlceala lui indescifrabilă. Uităm că suntem prizonieri, spațiul ne dă senzația dezlegării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu