Îmi fac ritualul de saluturi matinale, schimburi de mesaje din care să se facă înțeles că sunt interesat-preocupat de starea drumurilor și de binele șoferilor, de siguranța șofatului. Îmi scapă unele lingușeli de care nu-s mândru, mă rușinez pe loc de ele, dar mândria asta ar trebui să fie ultimul detaliu care să mă preocupe acum.
Înaintea acestei griji minore ar trebui să stea aceea că transpiri disperare, că umbli la vedere cu străduința de a face pe plac, solicitudinea și ușorul abur de servilism.
Disponibilitatea disperatului. Mireasma ei anxioasă, izul caracteristic laptelui de capră. Sper că ești bine. Tu? Mulțumesc. Și ție. Din ce știu despre tine. Laude străvezii, pupături în cur, cu buzele țuguiate mieros. Vorbe mieroase, prost ascunse în spatele unor ironii de carton, departe de potențialul tău de ironizare. Ironii trecute mai întâi prin detector, abia apoi lansate cu infinite precauții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu