Să influențezi schimbând în bine, ca un soi de ursitoare de conjuctură, viața unui om printr-un dar pe care i-l faci.
Îi dăruiești un stilou și el se apucă de scris (pentru a se elibera ori pentru a deveni un scriitor). Îi dăruiești o plantă și omul se îndrăgostește de verde, făcându-se pe nesimțite grădinar.
Dăruiești cartea și astfel pui capăt unui zbucium, pui umărul la aflarea unor răspunsuri. Declanșezi o căutare mustindă de sens. Sau, dimpotrivă, provoci cuiva înadins un zbucium cu sens, încheind homeopatic epoca unei agitații deșarte.
Am dăruit cărți care (mi s-a spus apoi) au zguduit. Dai cuiva o carte ce o să cheme după sine alte cărți, care vor umple apoi raft după raft, zi după zi, fertilizând mintea dăruitului, cernoziomul ei încă intact.
Consolarea mea pentru zilele de toamnă.
Poți oglindi pe cineva (chiar pe un străin) în cuvintele tale, poți contribui la revelarea unui trup posesorului său - unuia care obișnuia să și-l ignore zi de zi sau să ignore valențele ascunse ale acelui trup: ce și cât poate să simtă, să facă, să placă, să-ndure. Trupul pân-acum neglijat devine trupul de-acum iubit de sufletul care-l locuiește. Un picior frumos, niște degete nebăgate-n seamă, însă deosebit de grăitoare, niște ochi nepuși îndeajuns în valoare, albeața pielii, constelația alunițelor pe ea sau, dimpotrivă, o piele smeadă, măslinie, netedă, dar care a stat ascunsă vederii și admirației altor ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu