Lucrez, pun și eu mâna pe ceva, zvâcnetul celui căruia i-a intrat în reflex să se mute, cel care se mută adesea, nomadul minții, învățat să-și grupeze micul avut în cutii, așa că mut cutii de colo-colo, cu un gest mecanic îmi duc dosul palmei la frunte, simt de departe mirosul de praf umed al pielii - chiar așa miroase: a praf vechi, nu neapărat nostalgic.
Programul mi-e plin, am avut grijă să-l îndop cu de toate, dar în ciuda plinătății lui se găsește loc berechet pentru provocări, pentru întâlniri "revelatoare", pălesc în fața lor însemnările din caietul pe care-l țin în poală în noaptea acestui final de septembrie: sunt o nimica toată, o pierdere de vreme cu mine însumi; un om scriind despre el însuși, dându-și de lucru munci pe care le execută scrijelind, sărind intelectualicește de la una la alta, ca-n șotron, n-ai și tu o trăsătură de-ale unui constructor, de-ale unui stâlp al casei... De-ai avea, te-aș lua de bărbat.
Te iubesc, pentru că mă ajuți. Folosind formulele astea grele de obligații, voi stimula în tine magaziile cunoașterii și motoarele strădaniei.
Câte altele se leagă și se încheagă mai bine decât munca (con)dusă de nas în ceața parfumată cu un ușor iz de sudoare - izul seducției gratuite? Folosești dezinvolt rostirile strict oprite, cu ele paralizezi rațiunea din ins și știi că ai să identifici acolo robinetele cu experiență, cu știință, și ai să faci să curgă șuvoi transferul de pricepere.
Ce n-ar face pentru tine un om vrăjit, victimă hipnotizată de forța fluidă a oricărui cuvânt tabu (obscen, incorect, șocant de intuitiv) pe care-l ațintești către el ori îl lansezi „la întâmplare” în aer, cu o nonșalanță ce pe mulți împietrește, în răspăr cu felul cum ar decurge, de regulă, ritualul apropierii adevărate!
Cuvinte și formule ce au coloritul unui semafor. Spuse cu ușurătate, ca la beție, golite bine de orice conținut omenesc, dar, mirosind încă a ceea ce obișnuiseră să poarte într-însele, își păstrează o parte din însușirile autoritare.
Te iubesc devine, astfel, o poruncă, te pui pe loc în genunchi auzind acest tip de teiubesc, e ordinul unui suveran către mine. Felul său de a se îndura, de a observa că exist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu