Din nou, sunt de acord cu Andrei Cornea în Revista 22:
În 1859, filosoful englez John Stuart Mill publica eseul său Despre libertate, un fel de „biblie“ a libertății de opinie și de expresie clasice. El susținea că o societate liberă nu trebuie să interzică exprimarea publică nici măcar a opiniilor celor mai șocante, mai neobișnuite sau mai excentrice. Argumentul său, de natură utilitaristă, era următorul: dacă, zicea el, opinia respectivă ar fi adevărată, fie și parțial, în pofida absurdității aparente, societatea nu va avea decât de câștigat, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie. Dar și dacă ar fi falsă, ea tot nu ar trebui interzisă: căci, din confruntarea pe scena publică cu falsul, plauzibilitatea adevărului va crește cu fiecare reconfirmare; totodată, teza adevărată va evita să devină o dogmă osificată, admisă de majoritatea oamenilor numai din conformism și obligație. În concluzie, și în această alternativă societatea va câștiga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu