O carte deja uitată, cu pagini care se deschid greu, dau de furcă articulaţiilor degetelor, greu de ţinut în mână, ostilă unei lecturi comode, atât prin conţinutul său provocator, scandalos, pe alocuri, pentru ţaţele literare (pentru că - vai, da! - scrie despre ceai, reţete de mâncare cu ceapă şi usturoi, ce oroare!, despre maţe, excreţie şi simbolistica ei, bube, ciumă, nuditate şi cunilingus, fără a fi nici pe departe o carte obscenă - totuşi, ţaţele să stea, mai bine, departe), cât şi graţie unei constituţii cam butucănoase, tipar neglijent, dar binecuvântată cu o traducere bună, expresivă şi o irezistibilă prefaţă semnată de E.M. Cioran: Tăcerea trupului de Guido CERONETTI, Ed. Humanitas, 2002. Cui îi este dor de aformisme cu zvâc nu are decât să o caute şi să o citească. Ce-s eu, arheolog de librărie? Aforisme scrise nu de dragul unei paradei a stilului, ci...
În spaţiul care îl separă pe Buddha de Emile Littré există poate un punct unde mi-aş putea afla locul. Problema salvării (a adevăratei înţelepciuni) stă în capacitatea de a te goli, iar eu nu fac altceva decât să-mi satisfac curiozităţile libertine, mă umplu, devorez trecutul, urmăresc fantome pe coridoarele Timpului. Dar adevărata înţelepciune e cea care presupune o kinesis mentală. Restul este Dorinţă, căutarea distracţiilor. Dumnezeu nu poate pătrunde decât în inima goală, dedicată lui, nu într-o inimă ocupată de Dicţionare. Dicţionarele sunt Păcatul aflat la uşă, gata să se năpustească. Scriind cărţi culte, îi umplu la rândul meu pe alţii, care mă vor căuta nu pentru a şti, cum cred ei, ci pentru a se distra. Dar istoria umană, atât de greu de înţeles, enigmele şi abisurile ei ne fac semn, ne arată ceva dincolo de ţarc, victimele însângerate ale luptelor spirituale şi ale celor purtate în câmp deschis, care ne imploră să le răzbunăm cu ajutorul actului reflecţiei, să le facem dreptate cu forţa gândului, să descoperim un sens zadarnicei lor arderi în existenţă, fără de care umbrele încep să urle. În felul ăsta caut să-mi justific o plăcere imensă, fie-vă milă de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu