Nu am putut termina Șotron. Așa cum n-am terminat nici Omul fără însușiri. Nu că ar avea cele două altă legătură de rudenie decât literatura.
Nu zic ca le abandonez. Dar adună praf de luni și, respectiv, ani de zile. Pe noptieră și pe raft. Mă întreb dacă nu cumva publicul admirator li se închină tocmai pentru că nu le-a putut pătrunde sensul? Mă întreb, nu afirm.
Un comentariu:
În sfârșit, cineva care simte la fel ca mine față de Șotron!
Trimiteți un comentariu