O zi ca (oricare) alta. Trec cu o repeziciune uimitoare - sunt aproape identice, monotone ca desfășurare „exterioară”. Doar stările ce mi se mai schimbă, cu câte un vârf, câte o cădere scurtă.
Viața chiar trece zi cu zi - constatare filosofică de 2 bani, dar cum aș fi putut s-o formulez altfel? Și de ce aș face-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu