Mă topesc de înduioșare. Duios, mă sacrific pentru a descâlci micile blocaje ale corporației. Fac lucrurile să meargă, mecanismul să se-nvârtească. O picătură de ulei antirugină - sunt eu.
N-avusesem chef de birou. Mi-a trecut prin cap să-mi iau „liber”, dar mai bine folosesc concediul pentru (a merge la) I. M-am văzut în oglindă, cu ochii încă lipicioși, am înjurat, am zis că nu. Mâncând micul dejun, bându-mi cafeaua, am zis că nu. Nu, biroului!
Ca să „răscumpăr”, am călcat 4 cămăși - trei verzi, una în carouri roșii-negre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu