În semitransă, iau din raft cartea despre Valéry a lui Livius Ciocârlie și încep s-o citesc. Pornind de la Valéry. Am cumpărat-o din Cluj, acum 15 ani. De atunci, așteaptă să fie citită, strivită sub un vraf de alte cărți (deja citite) de la Humanitas.
Ce căutasem la Cluj acum circa 15 ani? Căutam neliniștea, neașezarea, îmi vizitam cunoscuții, ieșeam o seară în oraș, cheltuiam micile economii și făceam febră musculară de la umblat. Clujul de aproape.
N-am încetat niciodată să meg la Cluj (doar am rărit). Clujul a fost una dintre constantele vieții mele. Cumințenia cărților cu preț de chilipir, mese îmbelșugate pe care nu mi le permiteam, vinuri ieftine pe care le știam sau le găseam întâmplător pe atunci. De câteva ori, aceleași; de alte câteva ori, altele.
Cartea despre Valéry și-a păstrat mirosul de tipar, bine presată sub suratele ei cu cotoare albe, de la aceeași editură. Miroase a Humanitas vechi. Nu mai miroase, acum, Humanitas în felul acela. Cluj, 2008, 21 iunie. Nu mai pot face legătura dintre dată și amintiri.
Am amușinat un Cioran din 2016 și am regăsit, totuși, o adiere din parfumul de tipar al acestui mai vechi Ciocârlie (anul apariției: 2006; volum cumpărat doi ani mai târziu, cu 5 lei). Clujul - insula mea pustie. Chilia mea neaerisită. Senzații de neîmplinire, epuizări cvasitotale, păreri de rău, picoteli în gara infectă (unde ajungeam întotdeauna pe jos, din lipsa banilor).
