Mai apar, timid, și zile, uneori doar ore, în care-s capabil de implicare, de prezență într-un dialog. În rest, mai mult absorb, mai mult elimin, mai mult mă oglindesc în ceilalți. Iar lor, probabil, le folosește (asta ca) să constate că nu-s singurii suferinzi de pe lume.
Păhărelul de țuică se cere trântit de masă, după ce l-ai golit. Îl dai peste cap cu neplăcere, te strâmbi, rostești formula ritualică „bună-i, bat-o Dumnezeu”, și-l trântești de tăblia mesei. Așa subliniezi - țuicii, tăria și ție, bărbăția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu