A fost acum un veac seara aceea scăldată în whisky ieftin vândut scump barul coclit înverzit iarnă frig un pahar după altul, keepemcomin, sau să fi luat oare dintru început unul dublu cu plata în avans ca s-o pot șterge la primul semn de îndurare? Detaliile se estompează, trec odată cu secolul, rămâne eternizat sentimentul împovărător al umilinței de a fi fost ținut în stradă la poartă motorul pornit al taxiului tăcerea extrem de grăitoare, docilă, a taximetristului, nici un alt taximetrist n-a mai tăcut așa în viața mea, în viața lui, cursa înapoi la o altă adresă nici o întrebare adițională din partea șoferului asurzitor de discret. Câte din astea o mai fi văzut, la câte o mai fi asistat!
Bețivi sentimentali, așteptând degeaba în mașina lui, pe timpul lui, pe banii lor, duhnind a alcool, orice fel de alcool chiar și cel mai scump iese înapoi din om sub forma unor vapori împuțiți, mult mai împuțiți decât la intrare.
Nu știu nici până azi cât timp am petrecut cu paharul de dublu în față, un timp nedefinit, minute repezi, nemăsurate, dar mă grăbeam, hotărârea fusese luată, deci n-am stat foarte mult - presupun. Înăuntru era chiar plăcut, ca într-un pântece învelit într-o epidermă prea subțire, lumină slabă, voci scăzute, lume puțină, atâta că mă simțeam privit insistent, dar nu-mi prea păsa, și de altfel nu sunt sigur dacă nu cumva privirile curioase erau doar în mintea mea, nu mă atingeau. Poate că, din contră, mi-aș fi dorit să fiu privit, ghicit și compătimit măcar din priviri.
A fost un pic ca-n filmele ușurele spre proaste, unul dintre gesturile prin care (m-)am abandonat, acceptând să decad în ochii proprii și care a pregătit ruptura de mai târziu a punților, a pregătit-o, nu s-a petrecut imediat, nu mai țin minte când anume a avut loc scena asta penibilă, înainte de, după ce? Să fi avut deja în mine germenele traseului, iar băutura să fi cristalizat asta, s-o fi adus în prim plan, s-o fi transformat în decizie disperată, imperioasa nevoie de a mă pune imediat în mișcare, chiar si într-un mod stupid, făcut la cacealma, absurd, riscant, scandalos?
Carosabilul umed, contorul torcând inaudibil, fără urmă de solidaritate. Nici un cuvânt, nici o întrebare. Totul mă acuza, inclusiv scenografia iernatică. Indigest moment, și regretabil! Dar necesar, ca să-mi deschisă calea către presupusa trezire de apoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu