Cartea asta, Luminătorii, e scrisă într-un stil revolut ce nu mă implică mai deloc. Catton își tratează personajele cu condescendență, parc-ar fi niște copii idioți, cu toate că unii protagoniști sunt apoi (sau în prealabil) caracterizați ca având o istețime peste medie. Nu înțeleg cum „așa ceva” a primit Man Booker. Cum poți compune ca-n sec. XIX - o pastișă, practic - și să iei Man Booker?
Niște pasaje descriptive de tot căscatul, rame de tablouri, broderii, detalii nefolositoare, divagații - nu sporesc suspense-ul, sporesc enervarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu