Sunt mândru că n-am păzit nimic din ce am fost pus să păzesc. Mai ales, patria.
Scrisorile - cele citite, cele încă nedesfăcute - purtate-n sân, pe sub hainele cenușii, dar nu pe piele, să nu se șteargă scrisul. Scriam febril, mila de sine îmi era muză, drog, nebunia din care țâșnea trebuința scrisului. Scriam pe fragmente, când apucam, când mă apuca. Scriam foarte mult, incontinent, cu spor, când eram pus de pază (patriei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu