Mi-ar fi plăcut să fi avut inspirația de a nota, idee absurdă, numerele camerelor de hotel & pensiune în care am stat. Poate aș fi ghicit în ele un mesaj, o însemnătate ascunsă, un sens, o explicație (pentru ce a fost după).
Camerele de hotel în care m-am claustrat până la înfometare, cu al căror aer închis, consumat, m-am narcotizat; camere promiscue, complet străine, impersonale, urâte sau de nereținut, dar păstrând într-însele trăiri cât pentru o viață de om. Viața în câteva zeci de ore, comprimată, precipitată.
