joi, 26 martie 2020

Jurnal de ciumă II. Scormoniri

Un sat binecuvântat cu câțiva tauri comunali ce futeau tot ce prindeau, femei obișnuite să-și ridice poalele-n cap înaintea celui mai puternic dintre cei care le făceau avansuri și soți titulari care tăceau mâlc, poate mai dădeau câte un pumn, dar nu plecau nicăieri.
*
Așa cum tatăl încerca orice tertip s-o acapareze pe mamă numai pentru el, numai pentru uzul lui. Iar față de noi - disprețul că nu ne putem vedea singuri de viață.
*
Cum ai putea fi puternic când una dintre slăbiciunile tale „de bază” e de a salva femeile din posesiunea exclusivă a unor bărbați? Când teoria ta despre femei este aceea că ele n-ar trebui să se lege veodată de masculii-lipitori; să refuze să le aparțină. /Evreii știau cel mai bine că apartenența, legarea de glie, te incapacitează (popoarele-gazdă o știau și ele, invidiindu-i - urându-i! - pe evrei pentru neatârnarea lor). Tot ce ai mai de preț (sănătatea, învățătura) ar trebui să poți lua cu tine, în vremuri de prigoană./

Niciun comentariu: