Îmi picură-n urechi Chopin. Muzica asta te capturează în melancolia ei fără scăpare. I te simți prizonier, nu pentru că te-ar păzi strașnic acolo niște gardieni vigilenți, ci pentru că n-ai pe unde fugi.
Nu mă plimb nervos prin casă, exceptând pauzele de pișare după apa și vinul consumate la banchetul din Cana, nu dau din picior, verific telefonul, compulsie indubitabilă, mai frecvent decât ar merita. Nimic de găsit acolo. Mesaje de la prietenul care dorește să fie primit peste noapte, rugăminți de la colegi, precedate de cemaifaciuri complezente, avertismente de furtună generate de aplicația meteo.
Spune tuturor că-i iubești și poate ți se va întoarce înzecit. Spune „te iubesc” tuturor celor cărora li se refuză această șansă așteptată cu sufletul la gură și cu palma la cur. Excesul de iubire mărturisită cauzează diaree. Spune „te iubesc” celor care ți s-au plâns că n-au parte să-l audă prea adesea ori trebuie să-l cerșească, să-l smulgă cu cleștele, insistând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu