Prietenul ar trebui să fie o meserie. O slujbă. Prietenul să nu se-nsoare, să nu se mărite, să se ocupe exclusiv cu (a susține) prietenia, să fie de ajutor, sprijin, umăr pentru vărsat lacrimi, batistă pentru suflat nasul, suport magnetic pentru înregistrat confesiuni, mașină de dat replici - critice sau concesive.
Am avut multe nefericite ocazii de a-mi urî prietenii când au ales să se căsătorească. Am perceput asta ca pe o trădare, am fost gelos pe ei (pe bună dreptate, femeile îi acaparau total): i-am scos din listă. Alții s-au scos singuri - cuplarea oarbă și apoi mariajul distrug multe apropieri amicale. Când începi să ieși cu oamenii de la locul de muncă, abandonând treptat prietenii vechi, e deja trist (căci prea târziu să mai repari ceva).
Prietenul ar trebui să fie mereu apt, mereu al meu, al nimănui altcuiva. Să nu aibă familie proprie, să fie eunuc, virgin, asexuat, insomniac.
Să mă privesc în mintea ta, prietene, ca-n cea mai nemincinoasă dintre oglinzi.
Prietenul ar trebui să fie mereu apt, mereu al meu, al nimănui altcuiva. Să nu aibă familie proprie, să fie eunuc, virgin, asexuat, insomniac.
Să mă privesc în mintea ta, prietene, ca-n cea mai nemincinoasă dintre oglinzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu