V-a vizitat vreodată coșmarul acela al condamnatului suit pe eșafod, căruia i se dă o ultimă șansă ca, într-o scurtă frază măiastră, să ceară clemența judecătorilor săi & grațierea?
Groaza că nu vei izbuti să nimerești cuvintele “potrivite”, cuvintele magice, capabile să descuie sufletul celor ce te-au condamnat și îți vei irosi, astfel, singura oportunitate de a fi iertat, acceptat înapoi în comunitate.
Să știi (ori să simți) că ți s-a acordat dreptul la doar, să zicem, 25 de cuvinte - pe care să le jonglezi cum te ajută inspirația - ca să-l convingi, poate și contra cronometru, pe Marele Inchizitor.
N-ați simți, oare, că totul se face fărâme sub ochii voștri, începând cu micile și puținele certitudini pe care vă bazaserăți până în acele clipe? Că nu mai știți ceea ce fuseserăți încredințați că știți. Că de orice cuvânt greșit plasat în pledoaria pentru grațiere vă poate depinde viața...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu