Reacțiile românești, prilejuite de atentatele pariziene nu dezmint teoria mea cum că, în fapt, nu suntem deloc atât de solidari cu Celălalt și empatici cum ne place să pozăm (pe Facebook)! Suntem mici și umflați în pene de complexul micimii noastre!
Întrebări de genul: de ce Franța nu a afișat/arborat steagul României după tragedia de la Colectiv, prin urmare de ce l-am afișa noi, sunt de domeniul delirului agravant!
Moartea năpraznică, accidentală, e tot moarte, nu are grad de comparație. O moarte nu e mai "valoroasă" sau mai însemnată decât alta. Iar cele două evenimente - Colectiv și Paris - chiar că nu suferă nici o comparație!
Dacă nu ești capabil să suferi (sau măcar să afișezi decență) și pentru o dramă întâmplată la peste o mie de km de tine, unor necunoscuți, mă îndoiesc de umanismul tău lăcrimos. Abia ieșiți din pădurile lor defrișate, românii suferă doar atunci când se cunosc cu victimele?
Când afirmi că francezii și-au căutat-o (ca în cazul Charlie), dar cei care au pierit în Colectiv au fost cu toții niște îngeri și, afirmând asta, nu-ți sună nici un dangăt de alarmă în capul sec, nu prea mai este mare lucru de făcut. Dovedești un suflet infirm.
Să presupunem că unii "și-au căutat-o", și poate că ceilalți sunt într-adevăr "îngeri" - dar pricepeți odată că nu asta e important de stabilit! Dacă simțiți frustrare că nu sunteți suficient de remarcabili, DEVENIȚI importanți. Nu cerșiți atenția! Demonstrați că o meritați!
Nu altfel se explică și veselia de prost gust de pe radiourile băștinașe, astăzi, comparat cu morga de acum două săptămâni, când toți nechemații au ținut prompt doliul necesar. Nechemații = de exemplu, organizatorii festivalului Electric Castle, care au decretat că întrerup vânzarea de bilete pentru la anul din solidaritate cu victimele... Ipocrizie mustind de marketing!
Cam atât - dacă avea cineva îndoieli - despre "universalitatea" românilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu