Cred că nu a gândit Traian Băsescu niciodată mai îngust şi mai străveziu josnic din punct de vedere politic (haide, mă daţi în judecată?) decât atunci când a semnat legea celor 50%. Nu a gândit nici măcar că făcătura aia de ocazie, pe care o conduce din puţina umbră tomnatică a Cotrocenilor, numită PD şi L, are ceva şanse a ajunge la guvernare în urma apropiatelor alegeri şi s-ar putea confrunta cu obligaţia de a identifica din piatră seacă fonduri care să acopere măririle salariale, apărate acum trâmbiţat-greţos-interesat-iresponsabil-populist prin gura marionetei Boc. Oare să fie atât de neruşinat păstrată la vedere singura preocupare a lui Traian Băsescu, aceea de a câştiga nişte alegeri? Atâta amar de obiectiv are un partid politic care pretinde respect şi popularitate (chiar cu preţul linşajului mediatic - în caz că-l critici pe mesia venit de pe mare -, practicat pe ediţiile online ale ziarelor de cohortele imbecile de fani analfabeţi pede-le). A câştiga nişte alegeri? Ăştia chiar nu văd mai departe de noiembrie 2008? Chiar cred că se tot poate fura şi nu se mai termină? Îmi doresc să fie PD-L partidul unic, să formeze singur guvernul, să dea bani tuturor cu sacul, dacă sunt aşa de talentaţi întru macroeconomie. Vreau să dispară mitul năpârlit al acestui partid, girat de tot mai puţini intelectuali veritabili, poate de atâţia câţi poţi număra pe degetele unei mâini. Vreau să-l văd pe Stolojan premier şi să asist, mâncând popcorn, la strivirea lui de valul de revendicări sindicale. Liberali de rahat turcesc.
4 comentarii:
Manevra lui Basescu imi aduce aminte de un joc pe calculator, Railoroad Tycoon al carui scop era cosntruirea de cai ferate si gari si aprovizionarea oraselor cu bunuri si pasageri. Si cand starngeam ceva bani virtuali, trageam o cale ferate din Viena pana in Madrid. Costurile ma ruinau aproape instant, dar imi facea placere sa stau si sa ma uit la trenul lung care leaga cele doua capitale, chiar daca inregistram peirderi uriase. Dupa care, incepeam din nou.
Asa a facut si Basescu. Si-a bagat picioarele in economie si acum priveste aproape satisfacut la ce se intampla.
De fapt, eu aş fi vrut să ne aflăm în situaţia APARENT de neinvidiat a Ungariei. Or fi intrat ei în blocaj şi sub tutela FMI, dar MĂCAR AU APUCAT SĂ-ŞI CONSTRUIASCĂ DRUMURI DECENTE. Nu au stat am..boulea.
Într-un fel iese din criză o ţară care are infrastructura deja pusă la punct şi în altul una ca România, care nu are nimic (căruţa este încă des folosită, singurul vehicol perfect adecvat şoselelor pe care le avem).
Dacă mă gândesc bine, la noi, CRIZA nici nu are pe unde să pătrundă, după primii km parcurşi îşi rupe dracului roţile.
Nu Băsescu ne-a înfundat economia, dar are şi el o oarece contribuţie - de exemplu, de pe vremea când era ministru la Transporturi. Nu e un inocent, asta e clar. Nu ţin minte să fi avut ceva proiecte istorice REALIZATE în calitate de ministru.
Apropo de căruţă, să fi văzut ce mirat a fost un neamţ scos la plimbare prin Cluj, când a văzut o căruţă: "Ah, look, a horse car!! A horse car! Unbelievable!"
Ce faaaain! Si nepoluant.
Trimiteți un comentariu