Ziua în care a-nceput nimicul. Aţi asistat vreodată la naşterea nimicului? L-am surprins eu, fix în clipa în care venea pe lume. Cu cezariană. Să dăm cezarienei ce e al cezarienei. Din acest motiv, de azi încolo, când îl veţi surprinde pe acest blog, să-l semnalaţi fără sfială. Numiţi-l, strigaţi-l pe nume: nimiculeeee! Nu va dispărea jenat. Se va îmbăţoşa, în schimb. Va fi un nimic îmbujorat, plin de sine, ca un prunc răsfăţat. Cuceritoare prezenţă! M-a invitat la el şi, spun drept, m-a tentat. O să-i fac o vizită. Poate rămân peste noapte. Pot să rămân peste noapte?
3 comentarii:
Nu. O vizita nimicului-inca nu.
nimiculeeeeeeeeeeeee
Drept e că mă puteam aştepta şi la din astea. Dar, după ce odată m-am făcut înţeles, chiar că alte comentarii nu mai contează, deşi sunt bine primite.
Trimiteți un comentariu