marți, 1 aprilie 2008

Dragă mătuşă,

Tare îs sensibilă în ultima vreme. Şi-un fir de pai şi o uşă care scîrţîie m-ar emoţiona. Şi copilul ascuns într-un corp adormit, ca să spun de lucruri mari, iar cînd am văzut clovnul de pe punga de bomboane, mai să mă ia plînsul. Aşa-i ea, doar ştii, mai sensibilă, ziceam noi maliţioase despre cîte cineva. Ei bine...

Stau şi beau ceai, mănînc "bomboane cu clovn", nu mă gîndesc la mare lucru. Şi-atîta zarvă peste tot... Am bilet pentru un concert Leonard Cohen, aşa cred. Mă bucur, aş ţopăi de bucurie. Dar sunt mai sensibilă, cum spuneam. Aşa că mai iau o gură de ceai.

Dacă aş fi şi răutăcioasă, aş zice: am fost la Craiova, la plecare am mers cu un delir, m-am întors cu amorul. Trenurile nu mai sunt ce-au fost, nu mai au perdeluţe cu cfr, căldura nu mai e sufocantă, nu ţi se mai întoarce stomacul pe dos cînd intri în toaletă. Doar oamenii sunt aceiaşi, cu sacoşele şi bocceluţele lor, cu genţile pe roţi, cu picioarele lor nervoase şi cheful de vorbă, cu grosolăniile lor, cu istoriile lor uluitoare.

Am citit ceva despre spaţiul cultural virtual, îmi pare rău de vremea pierdută, aş fi făcut bărcuţe de hîrtie să le arunc în Bahlui de pe geam (nu se poate, ştiu), că tot plouă, e urît, beţie, noroi.


5 comentarii:

Zaza spunea...

Bomboane cu clovn?

Hiacint spunea...

Aaa da, sunt alune în ciocolată, într-o pungă galbenă care are un clovn pe ea. Cînd venea din călătoriile lui, asta aducea Herr Vater. Credeam că nu mai există.

Anonim spunea...

La tante ar trebui să ştie şi că în trenurile de azi merg şi mulţi afacerişti: era azi un domn Oiţă ce vorbea despre nişte piuliţe şi un altul a cărui vorbă aspră se abătea asupra unui subaltern ce cam dormea pe el. Nu i-ar fi plăcut nici ei, sunt sigură.

Hiacint spunea...

Domnul Oiţă?? Oh doamne :))
De cei care mîncau brînză&cîrnaţi&ceapă de pe ziar nu am scris...

vio spunea...

:*:)