O noapte într-un oraş străin, în drum spre altundeva; stau la masă cu doi necunoscuţi, el şi ea, mai târziu vom fi mai mulţi, simt nevoia de nestăpânit să le mărturisesc că feţele lor îmi par familiare, ea e brunetă, urâțică foc, chipul salvat totuşi de nişte buze care îşi vor spori dimensiunile, înzestrând-o într-un final pe stăpână cu trăsături venerice. Nu ştiu cum, posesoarea buzelor sămânţoase alege să rămână afară cu mine, abandonându-şi partenerul, care intră singur & impasibil în local, fără a se arăta suprins de opţiunea ei.
Ne-am apropiat încetişor, am cuprins-o în braţe mai mult pentru că simţisem nevoia să o ocrotesc la pieptul meu. Apoi ne-am sărutat, gura aceea atât de fecundă şi-a îndeplinit preafrumos rostul, tamponându-mi molatic buzele, ameţindu-mă şi furându-mi pământul de sub picioare.
I-am șoptit cu emoţie că eu beau numai lapte dimineaţa, pentru a creşte mare şi pentru a fi sigur că-mi cad dinţii doar în timpul somnului nu și atunci când mănânc ceva mai tare, un măr sau carne de iepure bătrân şi i-am spus că nu sunt eu vinovat, profesorii nu au trecut toate notele în catalog, cu toate acestea nu uitaseră să pună acolo un a roşu, absent, ca şi când eu nu aş fi venit încă pe lume, sau dacă totuși venisem, nu stătusem mult, poate doar la micul dejun şi, tot ascultându-mi vorbele, fata muri în braţele mele, fericită, rătăcită şi cu ochii înceţoşaţi.
O punem de-o nuntă ca-n cărţile de antropologie şi etnologie, curată afacere, îţi scoţi banii cât ai clipi, închiriezi rochia şi costumul de mire, nu plăteşti la sfârşit toţi muzicanţii, ci exclusiv pe cei care ţi-au cântat mai bine, celorlalți le arăţi uşa, rosti el cu aerul omului vinovat de a fi fost prins cândva copiind din Biblie la ora de religie, cu Biblia pe genunchi, tremurând de excitaţie, asudat la subţiori, întemeiem o nouă familie, celulă de bază a acestui organism în continuă transformare care este societatea, buda o facem în fundul grădinii, cât mai departe de nasul lumii, o budă cu suport pentru picioare, ca o masă de naştere, să ţinem cracii cât mai comod îndepărtaţi, pentru minim de efort sfincterial şi maximum de randament, astfel obținem un câştig de timp şi economisim hârtie igienică, iar cu banii puşi deoparte ne cumpărăm un câine, la care vom face lunar economie de nume, nepunându-i nici unul
fata îmi moare în braţe, istovită de focul egoismului meu nedăruit, egoism primar, fără frâie; de frică ce-mi e, sunt toată ziua somnolent, vorbesc mult şi tac mult, râd şi mă scălămbăi uneori fără putinţă de a mă abţine, dar nu-i rău, lumea nu iubeşte inhibaţii, câtă vreme nu le poate citi în suflet un cuvinţel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu