Dacă e la modă, e progresist, să fim proști, inculți și asasinii aproapelui, de ce am rămâne noi în urmă în preafericita noastră toleranță!? În futaiul nostru vesel cu Imigrația extremistă.
Am fost mulțumit de traiul meu, în Europa mea. Am stat liniștit aici și mi-am văzut de treabă.
Nu, nu voi milita niciodată ca noi, europenii, să nu mai intervenim în Siria sau în alte părți ale lumii, colcăinde de intoleranță, sălbăticite de înapoierea în care liderii lor le țin dinadins. Din contră, îmi asum total faptul că orice intervenție în numele antiterorismului și orice atac, oriunde, sunt purtate și în numele meu! Soldatul acela american sunt și eu. Soldatul francez sunt și eu.
Europa (din nou) curată! Nu e vina mea că am ajuns să solicit asta! Dacă Europa ar însemna și doar "desfrâul" pe care jihadiștii ni-l impută, tot aș apăra Europa! Iubesc desfrâul european și nu-mi doresc nici o altă orânduire, bigotă, adusă aici din părți obscure ale lumii.
Pentru că nu pot fi ca noi (e dificil, nu le permite religia etc), ne distrug. Pentru că suntem evrei, ne distrug. Pentru că suntem libertini, ne distrug. Să ne fie clar, aici nu e vorba de afaceri și politică. Ci de înapoiere vs. avans civilizațional. E o nouă formă de "ideologie" - ideologia prostiei! Cel mult, ne confruntăm cu prostia canalizată politic.
Dacă menținem discursul la acest nivel intens politizat, dacă ne va fi teamă mereu de răspunsurile profunde, incomode, nu ne vom dumiri niciodată nici CINE, nici din ce motiv ne lovește!
Soluția pe termen lung este acum, nu la forțele de ordine sau la armată, ci la opinia publică. Chemarea este la noi! La oamenii de rând. Tăcerea și inacțiunea ne vor transforma în complici la crimă.
Complici moral sunt și credincioșii islamici care închid ochii atunci când fiii, frații, prietenii lor conspiră împotriva țării ce le oferă casă, școală și masă.
Invitația mea este de a adopta un obicei mârșav și reprobabil, devenit brusc util: DELAȚIUNEA. Contra teroriștilor de această speță, ascunși printre civili - lașii ăștia care știu lovi doar pe la spate, neavând demnitatea de a purta o uniformă distinctă, ca niște adevărați bărbați de arme - poliția și armata sunt neputincioase.
Cetățenii simpli pot ajuta informând (turnând). Vecinii, veri, prieteni, frați, imami, cunoscuți suspecți, înscriși în activități suspecte - raportați la poliție. Noțiunea de "abuz de autoritate" își pierde, încet, sensul. Dacă n-au avut simpatie pentru domnia Legii, neintegrații vor avea de acum de-a face cu Suspiciunea civilă. În vremuri de teroare, instinctului de conservare nu-i rezistă democrația și libertățile.
De la email-uri verificate de "servicii" până la tușeu rectal în aeroport - eu, unul, sunt de acord cu toate, dacă asta îmi asigură pe mai departe viața mea liniștită și confortabilă europeană. Nici o măsură de securitate nu mai este, în prezent, scandaloasă. Nici o delațiune, imorală.
Ne-am pierdut libertatea, fiind prea îngăduitori cu "ăștia". Teroriștii se folosesc tocmai de libertate, de drepturile pe care le primesc în virtutea democrației, pentru a-și instaura teroarea. Se folosesc de modul nostru de viață pentru a-l ataca în miezul său.
Controale la graniță, selecție de tip american la acordarea vizelor. Razii în ghetourile cu neintegrați. Recensământ riguros. Fișare.
E război. Atâta că unii (politicieni, ideologi, pacifiști), dintr-o orbire voită, nu vor să recunoască Inamicul. În continuare, evită să-l numească.
