Black Grease by The Black Angels

30,000

În 1944, 30.000 de evrei bihoreni au fost recenzați și transportați în Polonia pentru a fi exterminați. O treime din populația județului era de origine evreiască. Majoritatea clădirilor frumoase care au supraviețuit și pot fi admirate în Oradea de astăzi le aparțineau! Au supraviețuit Holocaustului numai aproximativ 3.000 de bihoreni aparținând acestei nații. Pentru această crimă, vinovăția nu aparține lui Antonescu (precum pogromul ieșean), ci lui Horthy, criminalul de frunte al poporului vecin. 

Party

Ne apropiem de linia dreaptă, mai sunt câteva zile până la electro party - Dealectric. Aș recomanda tuturor electricilor să NU se rușineze, ezite ori mironosească: participarea este bine primită, invitații speciale nu am trimis nimănui, am lăsat să se răspândească vestea din gură-n gură, din like în share în sms.

Cine mai poposește pe acest blog, ca să vadă ce mai fac, ce mai scriu, sau pe pagina temporară de Facebook, deschisă, ca și anul trecut, pentru promovarea petrecerii - a aflat despre toate încă de când a încolțit ideea în mintea mea. Nu există privilegiați printre voi. Există oameni și oameni. Și câțiva oameni cărora le mulțumesc în mod special pentru ajutorul enorm oferit întru organizarea evenimentului! Se știu ei.

Intenționez ca acest party să devină anual, de la sine înțeles. Să anunțăm, de acum, doar data și locul, iar alte detalii să fie de prisos. Suntem deja în al treilea an! 

Sexul cu tanzanieni

Europa a avut dintotdeauna o aplecare să se fută cu spume prin boscheți cu "sălbaticii" pe care i-a colonizat și vândut la târgurile de sclavi. În paralel, îi disprețuia până la vomă, la nivel de discurs, și îi trata ca pe neoameni, dar fascinația trupească a fost mereu acolo, abia disimulată. În vremurile contemporane, i-au importat tolerant în universități și, astfel, Europa liberalizată sexual s-a putut întinde, în voie, multiculti, cu urmașii foștilor servi prin obligatoriile mansarde. Discriminare pozitivă să-i fie numele.

De peste un an și jumătate, în urma liberalizării pieței muncii, englezii media tot așteaptă hoardele de români (gata să le ia pâinea de la gură) prin porturi și aeroporturi. Câți au sosit în primele zile? Unul? Doi-trei o dată?

Se confruntă acum, în schimb, cu mii de indivizi ilegali, masați la "granița" lor cu Franța, la gura tunelului pe sub Mânecă, ce se cască în Calais. Oameni înnebuniți de atâta drum (și care, apropos, au trecut prin ditamai Franța aia de căcat ca prin brânza telemea!), pregătiți inclusiv să moară, da să nu fie trimiși de unde au venit. Între noi fi vorba, nu înțeleg ce găsesc ei atât de atractiv la a trăi în Marea Britanie, dar să nu le dăm idei.

Aș vrea să constat aceeași dezlănțuire de isterie fobică din partea presei tabloide, a societății civile radicale și a UKIP cu care ne-a întâmpinat pe noi, cei care nu am mai venit. "Dușmanul", cel ignorat cu mare talent de mulți balerini ai scris-vorbitului corect politic, se află azi la porțile lor. S-au ferit până în prezent să-l și pomenească. De ai fi zis că era vreun totem sau tabu. 

Au existat, însă, mereu două măsuri pentru (a defini ce se înțelege prin) imigrație în ipocrita Europă. O măsură, îndeosebi calomnioasă, la care s-a apelat în raport cu românii, cu est-europenii în general. Și o altă măsură, foarte precaută ca limbaj public, suspect de îngăduitoare, în raport cu foștii colonizați, cu islamicii sau cu cei taman din... Serengeti. Studentele protestatare ale Occidentului, cu fular palestinian în jurul grumazului, afumate botanic, nu-s la fel de impresionate de potențialul & nevoile românilor ca de perspectiva unei mici zoofilii.

Iar seara...

Seara, să ne spălăm picioarele în apa pârâului, atât de rece încât ni se urcă îndată la cap. Să tai feliile de pepene, cu parfumului lor de putrefacție, insinuant, dezgustător, pe pulpele ei întărite fiecare de câte un cârcel nebăgat pân-atunci în seamă. 

Fața la bucă = Facebook

Discutam, grav, cu un prieten recent, despre modul lipicios în care unii, ceilalți, tot mai mulți, rămân atașați de ecranul mobilului, frecând degeaba facebookul, privind fotografii cu farfurii pline, copii bucălați și citate aproximative, „profunde”, redactate agramat, cu fonturi kitschioase, atribuite unor autori celebri, pe care nu i-au citit & și nu-i vor citi niciodată.

Această specie pe cale de apariție și multiplicare freacă ecranul, invadând cu voia gazdei, spațiul (altădată) intim al celuilalt, trimițându-și (ca scuză?) mintea aiurea, în repaos, în starea aia de prostire transgresivă pe care unii semeni de-ai lor, de modă mai veche, și-o induc vizitând site-uri porno, violând babe sau dormind beți în cimitire.

Facebookul, ca să parafrazez o vorbă de duh celebră, îi lasă pe cei inteligenți așa cum i-a găsit (plus un anumit grad de adicție la frecare, aș adăuga), iar pe cei proști, pe lângă că-i face și mai proști decât erau, le inoculează și sentimentul stupefiant că mai informați de atât n-au fost de când i-a fătat mama lor... E genul acela de prostie pionierească: te ispitește să împărtășești imediat cu aproapele aflat la îndemână tot ceea ce ai „descoperit”! E cam așa cum se întâmpla cu acele powerpoint-uri melodioase pe care le circulau până la exasperare, în corporații, toate antropo-vacile care s-au trezit pentru prima oară în viața lor înaintea unui computer.

T.S. 1989

"O țară (China n.m.) în care YouTube, Face­book, Twitter, GMail sunt interzise și pes­te 300 de mii de cenzori „curăță“ nonstop pos­tă­rile celor care folosesc Internetul în in­te­riorul țării. Un exemplu de dată re­cen­tă este alergia Beijingului față tricourile și gențile inscripționate „T.S. 1989“, pe care Tay­lor Swift, o solistă foarte la modă în acest moment, intenționează să le lanseze în China cu prilejul turneului de concerte pe care urmează să îl întreprindă în cu­rând. Sunt inițialele numelui ei și anul naș­te­rii, 1989. Însă Beijingul vede aici o tri­mi­te­re la masacrul din 4 iunie 1989 din Piața Tianan­men. Atât de mari sunt sen­si­bi­li­tă­ți­le autorităților față de astfel de mesaje „sub­ver­sive“, încât au interzis chiar și com­binațiile de numere 6,4 și 89 pe pos­tă­rile din rețelele sociale, după cum re­la­tea­ză The Guardian." (Revista 22/28 iulie 2015)

FT despre MT :)

"As Margaret Thatcher foresaw, the problem with socialism is that you eventually run out of other people's money."

(Lars Feld, FT, 16 iulie 2015)

Dinozaurar

Nu mulți știu, și cui i-ar păsa, de altfel, că eu sunt un dinozaur. De ce? Pentru că, de exemplu, „am făcut” armata. Da, am apucat-o. Un an întreg, nu studențește. Cu toate că am încercat din răsputeri să o fentez.

N-aveți teamă, nu va urma o anecdotă sălcie din timpul „satisfacerii”. Nu sunt nici mândru că eu „am făcut-o” și voi nu. Aș ieși învins dacă aș arăta acum mândrie. Prost e cel ce nu a reușit să-i scape.

Cât timp îmi sunt respectate libertatea și inițiativa, prea puțin m-ar preocupa în ce țară trăiesc. N-aș lupta decât să-mi salvez familia și cărțile. Laptopul, telefonul și încărcătoarele. Și neapărat jurnalele! Le-aș încărca pe toate astea într-un camion și aș părăsi locul.

Armata nu m-a făcut bărbat. Nu face pe nimeni! Nu poți deveni cu adevărat bărbat într-un mediu artificial. Te poți inhiba pe viață, poți colapsa psihic, te poți înrăi degeaba într-un mediu populat cu cretini și mistreți. Nu cred că ritualurile de inițiere - dansul ploii, ascunderea în peșteri și revenirea în lume după o lună de post - inițiază.

China fâs

“The stock market is connected to the real economy,” says Fraser Howie, a longtime Asia banker and co-author of “Red Capitalism: The Fragile Financial Foundation of China’s Extraordinary Rise.” “When you see such violent moves, you don’t know what kinds of ripples are going to come down.” (NYT)

Tsifraș

Un parlamentar grec, citat de Financial Times, despre Alexis Tsipras:

"He is charming, good looking and has a sound grasp of powerful messages. But he has no idea of what he is doing."

Este și opinia FT, dar și a mea (oricum, dintotdeauna puternic tentat să resping tot ce vine de la stânga politicii).

În sărăcia sa de idei aplicabile, extrema stângă elenă încearcă să compenseze indiscutabilele erori ale dreptei tribale cu propriile utopii iresponsabile. Cu lozinci și nu cu soluții. 

Rareori, în afară de lozinci revanșarde, comuniștii de cafenea au fost capabili să rezolve, altfel decât prin teroare, nevoile poporului. Priceperea lor maximă e aceea de a rezolva nevoile prin a le interzice. Iar responsabilitatea propriilor acte o expediază, decretând dictatura proletară. 

Futemos

Acum și fururea și-n grecii grecilor, amân!

Ca mâine mă duc la bancă să iau un împrumut pe care să nu-l mai rambursez, zbierând sus și tare, după ce banii s-or fi pulverizat, că am fost tras pe sfoară, ispitit și păcălit fiind - să semnez contractul cu banca - de oculta iudeo-masonică și de fiara capitalist-finanțistă. 

Unidos, Futemos! Porcupine Wall Street!

Celani - Iluzia iubirii*

"Compulsia la repetiție îi permite adultului să trăiască într-o lume emoțională identică celei în care a crescut."

         *David P. Celani - Iluzia iubirii. De ce se întoarce femeia maltratată la agresorul său 

Clipoceli

C.S./Bontida, iunie 2015