Bogate producții mentale, neostoite și, într-un final, poluante sonor.
Poate că zgomotul nesfârșit al străzii se mută, pe neștiute, în capul meu, iar psihicul se străduiește să-l clasifice și să-l claseze sub forma unor străfulgerări ideatice (pe care aș simți nevoia să le notez, să le folosesc la ceva).
Am impresia că (cu)prinderea acestor „producții” în niște texte, fie ele și zdrențuite, ar putea avea darul să „ardă” puțin unele conștiințe. M-a atras întotdeauna scrierea în tușe sfâșiate, dar având o anumită coerență, dacă-s cuprinse într-un ansamblu sau privite de la o distanță anume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu