Darul de a mă extrage din real, de a face insulă în jur, șanț ficțional de apărare umplut cu crocodili din cărți, percepând senzorial fiecare minut fără a socoti însă trecerea pe ceas a timpului.
Gura căscată, intră musca, și privirea ca de M. Monroe cu retard, ochi frumoși, meritați, multă prostie în ei, puțini purici la locul de muncă cel nou, musca în ochi, buză grea, privire haotică, nepricepere (pe ce lume sunt).
Vreau un dolar vechi de argint să mi-l pun la gât, salbă de-o monedă, comoară dezgropată. Oală ciobită, lut.
Imboldul tău de a mă cerceta din ochi, de parcă-i asta prima vedere, nu te-am mai văzut până azi, te absorb, mă odihnesc pe trăsăturile tale atât de bine știute, dar imposibil de recompus în minte; pe picioarele tale.
Umed, răcoros, moale. Cuprinzător, amânat. Exact așa cum am visat sărutul, privindu-te. Altfel, ce ar fi fost să fi murit uscată, nesărutată!
Poezia mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu