Nu cred în „omul pozitiv”! Omul pozitiv înghite cu seninătate orice abuz, nu bagă-n seamă insultele, răutățile altora, de fapt sensibilitatea pare că-i lipsește, el se crede în mod natural detașat, rămânând „bine” protejat de pozitivismul lui incurabil. Nimic nu pătrunde acolo, nimic nu-l fisurează. Omul pozitiv n-are însușiri. Totuși, într-o zi luminoasă ca sufletul lui nepătat, o să crape de atâta bine.
Omul pozitiv nu suferă niciodată de fisuri anale. Pentru că omul pozitiv, ca și miresele (prințese de-o noapte), nu se cacă.
2 comentarii:
Aici suntem de acord. Cand aud de pozitivi - in general, sunt cei care devoreaza motivationale - fug rupand pamantul.
OK, mă bucur că rezonăm, deși n-ai nume. De unde desprindem că există rezonanță și fără nume dat. Nu știu, însă, lipsind numele (sau nickname), unde n-am fost „de acord”. :)
Trimiteți un comentariu