Cărțile noi, avid cumpărate și împrăștiate într-un haos strategic prin camera de hotel, ca să-mi oglindească narcisic eul, să spună în locul meu cine sunt eu, cine nu sunt, obstacole între mine și ceilalți - trecuți, prezenți. Ori niște „ceilalți” inexistenți, pure plăsmuiri.
Băile șubrede, pregătirile.
Minuțiozitatea maniacală a toaletării.
Părul, unghiile, coșurile, petele.
Iritațiile de pe față.
Fuga ireparabilă a timpului.
Timpul - dens, la început; diluat către final.
Să treacă, gata, îndeajuns!
Biblioteca, micul dejun, pofta, privirile goale.
Socotelile de pe urmă, ursuzenia. Închiderea în sine. Dorința și dorul de acasă. Sau de regăsirea singurătății. Senzația de neapartenență, de a fi al nimănui. Înscenarea repetată a despărțirii, pentru retrăirea expiatorie a durerii.
Picioare apăsând, păr crescând audibil, bani scurgându-se din conturi cu sunetul specific caselor vechi de marcat, pinkfloyd.
Clipa în care singurătatea își recâștigă locul și mă îmbrățișează, mămoasă, redescoperindu-mă, caldă și atractivă, mai adevărată ca orice.
Momentul când încep să refuz, să îndepărtez, să mă distanțez.
Ziarele, cărțile, revistele cumpărate degeaba, cărate acasă, aruncate într-o dezordine neîntâmplătoare, pentru că nu sufăr să fiu dezordonat, amintindu-mi că am fost, c-am ieșit câteva ore din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu