N-ați încercat niciodată speranța ca, după o noapte de somn bun și lung, necazul & frământarea, disperarea, să se dizolve, să se spulbere în zori, uitate, ca un vis urât, ca o falsă amintire? Ca și când n-ar fi fost...
O carte bună de dăruit:
“Se întoarse la sofa, se întinse pe ea și în curând se cufundă într-un somn adânc, dar nu destul de adânc ca să fie liber. Își imploră somnul să nu-l mai necăjească, să-l lase să se odihnească, să-l lase să uite, ca să învețe cu timpul cum să procedeze, în decursul altei nopți, al altei zile, al altor nopți și zile, să știe ce să facă, cum s-o facă, să știe pentru tot restul vieții.”
W. Saroyan - Ce am mai râs! O poveste serioasă, ed. Litera, 2017, trad. Virgil Stanciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu