Ca să mă exprim ca-n cartier: eu n-am pus niciodată botul la imaginea de eternă și neconsolată (era să scriu neconsumată) victimă, cultivată cu minuțiozitate de Prințesa Diana și de alții - pe seama ei. N-am putut empatiza. Eu "am ținut" întotdeauna cu Charles. Era mult mai amuzant. Asta până a fost publicată fotografia numitei Parker-Bowles.
Unde mai pui că nu mi-a plăcut nici prezența fizică a Dianei, de care poporul tabloidic era și mai este hiperexcitat!
Șocant sau nu, nici Jackie Kennedy nu mi-a pus deloc probleme senzualicești. Nu înțeleg unde naiba îi văd unii frumusețea (nu vorbim aici de întruparea ei pe marele ecran, făcută cu talent de splendida Natalie Portman)! Cred că oamenii erau pe atunci tentați să-i confunde ținutele impecabile cu fizicul.
Cultul pentru aceste două nedreptățite de soartă poartă o importantă componentă populist-comunistoidă în sine. Ce să mai vorbim de exagerările de prost gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu