Înțeleg, să presupunem (dar numai presupunem!), nemulțumirea unor pături sociale, care - vezi Doamne! - simt că e cazul să atragă atenția asupra lor și a nedreptăților ce li se fac...
Dar de aici până la a opta, doar ca să protestezi, pentru un mediocru showman, simplu făcător de bani, e cale lungă. Numai creierele străine de Rațiune pot face pasul ăsta. Confruntat, la rându-mi, cu frustrări economice sau simțindu-mă nebăgat în seamă de politicieni, eu, unul, n-am regăsit niciodată în mine impulsul ăsta, de a face apel la pepiniera de dictatori cu intelect liminal!
E ca și cum, la strâmtoare, electoratul majoritar începe, ca sub hipnoză, să creadă în "salvarea" pogorâtă asupra lor de la niște actori politici proști, dar carismatici.
