fata XONI

Joaquín Sorolla y Bastida - Idilă la mare

Căldura lovește ca strechea, băbații, nesemnificativi, dispar din peisaj, reduși la stadiul de fete morgane, femeile umblă fără tihnă, gonflate până la refuz, în căutarea apei. Și ca să adune căldură în ovare pentru la iarnă.

Fata XONI. Nu ruginește în condiții vitrege de umezeală, este maleabilă ca plastilina, profită cu mare talent de orice oportunitate. Nici trecerea anilor și nici măcar excesul ocazional de curry n-au îngălbenit-o. Evită oamenii inteligenți, pentru că a remarcat în timp că-n cercurile lor strâmte i se spune, în taină, INOX. Ceea ce, atunci când a aflat, a jignit-o amarnic pentru câteva clipe.

Baia strâmtă a apartamentului de bloc comunist. Trupul albea și părea a i se rotunji în cada mică, remoldelat sub efectul de lupă al apei cu săpun. Sânii se susțineau singuri, semeți, unsuroși, apa nu zăbovea prea mult pe întinsul lor. După baie, cada ridată se spală bine cu ajutorul dușului. În aplecare, fesele se întind și se fac una cu coapsele. O dată-s și coapsele fericite că nu mai sunt surclasate estetic de rotunjimea mai fotogenică a feselor.

Bronzul pălește, carnea crește la loc pe oasele calcifiate de soare. La toamnă, vor avea mare trecere crenvurștii.