Scrisul - fantomatica mea „cucerire” săptămânală. Dar eu știu că aș putea mai bine de-atât. Câteodată încropesc, or încropeala nu mi-e mereu însoțită de inspirație. Alteori, mă joc. Dar rezultatul jocului nu iese neapărat pe înțelesul tuturor.
Nimicuri. Îmi place să am cui ura la mulți ani fără ghilimele. Îmi place să pot deschide geamul, dimineața, până-mi fac toaleta, și să-l las așa, fără grijă. Mi-ar mai plăcea să fac planuri de drum, în mod liber, să vibrez în așteptarea șoferului sau a trenului. Să respir diminețile cu aer tare, străin, de pe unde mi-e dat să umblu. Ador străinătatea! Departe de a mă speria.
Vechile mașini Dacia; le recunosc după zgomotul de motor de frigider ce le precede în trecerea lor pe stradă. Chinul unei ambalări excesive, peste puterea de tracțiune. Sunetul de improvizație. De invenție neomologată.
„N-am încredere în ultimele zile din iunie, dar am constatat deseori că-mi plac persoanele născute vara.” (I. Bachmann - Malina)
Fetele astea; nu se poate spune că le dorești. Nu pe ele pe vrei! Ceea ce ne dorim e să le înșfăcăm frumusețea. Să le-o arestăm. „Imperceptibilul în perceptibil” - vorba lui Nádas Péter. Vrem să palpăm frumusețea după poftă și, încolo, s-o păstrăm într-un loc numai pentru noi. Eu cu frumusețea. În nădejdea că, astfel, vei avea curajul să o privești cu nesaț. Să o privești în ochi, de-a dreptul. Ceea ce, pe stradă, nu îndrăznești decât preț de câteva secunde furișe. După care urmează prăbușirea.
2 comentarii:
Eu nu pot avea încredere în ultimele zile din iunie din cauza parfumului amețitor al florilor de tei. Îmi lipsește.
Dar crezi că eu mai mi-s om după Sânziene? Când știu că toate încep să-și piardă prospețimea.
Trimiteți un comentariu