Vineri

De la începutul săptămînii am redescoperit gustul cafelei, fiorul metalic, tremurul din nări, ca şi cum m-aş fi trezit dintr-o palidă hibernare.

Apoi am observat că soarele se-agaţă într-un mîner de metal, după-amiaza mă zgîiesc la un mîner de metal.
Apoi am fost în piaţă. În piaţă totul e verde şi auriu şi-n mozaic, gusturile se discută apăsat, marfa se strigă, mulţumescul merge cu dă-te mai încolo. Am respirat. Am ajuns acasă şi-am făcut salată de spanac.
Seara am întîlnit-o pe Irina. Am mers împreună cu ea şi cu Gabi la artişti -nu, artiştii încă nu s-au arătat, dar ceaiul a fost bun, ciocolata dulce, conversaţia minunată. Tare m-am entuziasmat, am rîs cu tot sufletul, am vorbit despre lucruri care există şi lucruri care nu există sau nu existau pînă să vorbim despre ele. Am furat priviri, un zîmbet, o voce, povestiri despre vechiul Ateneu, despre bomboane...
În tramvai, m-am trezit prinsă într-un dialog suprareal, unde-a existat ciocolată neagră şi nu mai ştiu; noaptea am visat că mă rătăcisem în carrefour, niciodată nu-mi mai fusese aşa groază de geamuri imense, luminate colorat. Poza arată cum, a doua zi, am reuşit să prind plicul de ceai. Oarecum :)