marți, 1 mai 2007

Şapte paşi prin tunel

Cînd ne hotărîm să ieşim din bibliotecă/ de lîngă calculator/ de sub pat/ de sub pătură, eu şi mintea mea ocupată cu liste ce nu suportă amînare, cînd facem tot posibilul să nu întîrziem, să nu ajungem ciufulite, prost dispuse, cîmpuri minate, atunci se întîmplă următoarele:
- pe vizor intră un curent rece şi un sunet ascuţit
- se aude prima uşă încuiată automat
- ciorapii se agaţă, zgîrie, înroşesc la vîrfuri
- de pe scara blocului vine galopînd un miros de ceapă semi-prăjită să-ţi lăcrimeze ochii şi să strănuţi
- apare din senin, doar uşa era încuiată, o foaie colorată care nu-ncape în cutia poştală, un poştaş care tropăie, doi copii care aruncă mingea prin ghivece
- ochi iscoditori pe la geamuri, prin pereţi
- cîteodată, apare Marea Cotoroanţă, pupăcioasă şi pusă pe critici.
Dar şi altele.

Niciun comentariu: