De la una la alta

E plină lumea de lepre! Ici şi colo cîte un om!- aşa-ţi zicea azi motanul Rock.
(Aurel Dumitraşcu- Carnete Maro I)

A venit vremea s-o spun: sunt o neserioasă. Uite-mă cum stau de mai bine de două zile în braţe cu un jurnal neapărat sentimental, tipărit prost, scris pentru a rămîne în dulap, asta cînd nu zapez într-un plictis sec între filme optimiste şi emisiuni toante. Da, mărturisesc, sunt o neserioasă, azi am făcut prăjituri în loc să alerg după autobuz, în loc să merg la petrecere, coafor, plimbare, întîlnire; am lenevit pe bloguri în loc să iau notiţe pentru recenzia de mîine, m-am mutat de pe scaun pe pat pe fotoliu în loc să citesc cu creionul în mînă. Dar mă simt vinovată un peu, aşa că mîine cînd o să ies din casă o să mă arate cineva cu degetul „Ia uite, ia uite, uite la ea, a zăcut un week-end!”
Ajung la concluzia că-mi trebuie o pisică.

Dar leneveala aduce lucruri bune, pe lîngă un soi de plutire tîmpă (să fie şi acesta un fel de chiul?): Am citit la Zaza mai mult şi mai atent decît o fac în timpul săptămînii. Aflu că în hoinărelile dumisale a ajuns pe Plantelor paişpe, loc unde nu am pus piciorul, dar trebuie să-l fi visat, altfel nu-mi închipui de ce se potriveşte aşa minunat ca răspuns. Normal, de proprietăreasă nu ştiu nimic, dar vai ce-aş sta acolo în mai, cu picioarele întinse pe un scaun, să citesc, să pierd rîndul, să mai casc, să mă mai uit la soare...chiar şi la ficus.

De noapte

Adormiţi-mă cumva...că-mi vine să plec la plimbare chiar pe strada din poză şi fiin'că nu's domn şi nici nu pot zbura ar fi chiar nepotrivit. De cînd tot amîn orele de culcare, am citit un teanc de aridităţi şi altul de sentimentalisme, am văzut încă un film şi-ce e mai important-am construit o teorie despre personajele teveului: nu-i aşa că există un algoritm după care apar aceleaşi feţe, factori care influenţează periodicitatea ş.a.m.d? Sau seamănă toţi fiindcă trăiesc mult împreună? O mare confuzie.

Mi-am mai amintit ceva: de ce-şi fac oamenii care stau la parter camerele alea cimentate, numite balcoane (închise?) cu ferestre pe care oricum le acoperă cu storuri şi perdele? Loc au cît să pună un scaun şi să se aşeze pe el. Poate-i locul lor de chiul, unde-i nu-i sîcîie nimeni.

Uf!!!

Rar ies din starea calmă-ca-un-pietroi. Dar azi m-am dus la expoziţia unui prieten. Şi ce am văzut: cuconetul rujat care se plimbă sunînd din tocuri şi din brăţări la teatru şi la expoziţii ca să exclame "Dar vai cîta lipsă de stil are băiatul ăsta, cum îl cheamă...ăăă...";domnii rafinaţi cu cravată şi batistă care se uită strîmb la lume şi îşi şterg mîinile discret de pantaloni; pe cei care îşi mîngîie barba şi zic "mai bine desena nişte flori", pe cei care şuşotesc prin colţuri. Să mai stea pe la casele lor. Să-şi păstreze rafinamentele pentru bucătăriile şi dormitoarele lor dacă tot îi interesează aşa mult arta, mă scuzaţi, Arta. M-am mai şi enervat degeaba.

Dacă reuşeam să trec de cucoane, poate făceam şi poze. Data viitoare îmi iau o umbrelă ascuţită.

Primele munci ale lui hercule desenatorul

Gavagai ştia el ce ştia cînd ne-a zis să desenăm. Sigur voia doar să pună la încercare pe cel mai răbdător şi senin Papă. Ei, frumuşelul ăsta e rezultatul. Acum: 1. cine-o fi? 2. dacă nu-i cine cred eu că e, ce nume i s-ar potrivi?

Edit: leapşa merge la Puck şi Textier, dacă vreţi, că e poruncă divină :D

Dormez-vous

Mie nu-mi vine să dorm cînd altul doarme. Stau şi-i urmăresc cu mirare respiraţia ca un oftat, suspinele sau vorbele spuse în somn. Sau becul care pîlpîie sau mausul tresărind. Sau floarea care creşte spre tavan. Mai stau şi mă gîndesc: cazi în somn şi te aşteaptă vr'un coşmar sau mai ales te aşteaptă ceasul. Aşa că tot fiind pe aici am dat de un domn Henri Bresson. A se vedea poza 13 şi- normal- a 35-a, camusiană.

O fotografie şi două întrebări

Fiica risipitoare se întoarce acasă. Ce facem, deschidem braţele să o primim sau ridicăm din umeri?

Trejoli

"Tante, o întreba Putregaiul pe mama, de ce îl cheamă pe Josef Prunner, Josef Prunner? Şi dacă tot îl cheamă Prunner, de ce nu-l cheamă mai bine Prună? Sau poate aşa îl chema întîi, la început? De fapt, dacă vrei să ştii, Tante, dacă i-ar zice chiar Josef Prună, nu te-ai mai gîndi chiar atît de tare la prune, cum te gîndeşti aşa, la Josef Prunner. Parcă e mult mai prună, nu, Tante?, cînd spui aşa, Josef Prunner, parcă şi simţi ca un fel de gust de plăcintă cu prune, nu, Tante?, nu găseşti? E mult mai trejolibocumişto."

Sonia Larian- Bietele corpuri

Eroare a serverului

Nu mi-am dat seama ce zi e azi pînă nu am văzut-o pe doamna de la bancă, în cămaşă roşie, euforică şi visătoare, care mai tasta, mai ofta, îşi mai dădea ochii peste cap. Deci aşa: 1 martie. Primăvară în urbe se arată noroioasă, cu poalele suflecate, cu miros de mucegai venit nu am descoperit încă de unde. Darrr vestea cea mare şi minunată este următorul bileţel, de la un Roberto. Nici nu visam la asemenea spam:

Te contactez pentru o relatie de prietenie,
nu raspunde daca nu te intereseaza .. .

Pour une proposition d'vie d'couple

si intéressée dans ta vie actuelle.

http://www30.websamba.com/aeyko/en.htm

En Français >

http://www30.websamba.com/aeyko/fr.htm

Roberto, France.

Ps: Incearca sa scri in engleza, or franceza,
or spanoila, germana sau rusa .. .

I do not speak romanian.

Ştiu, sunt o neserioasă fără inimă :D dar la mine primăvara venise de nu ştiu cînd...