Dacă aș ști cum s-o fac, i-aș spune: nu te tot „crucifica” în tramvaie pentru a-ți arăta credința! Fii în mijlocul semenilor tăi, ajută-i ca un bun creștin.
Crucile ample ale multora, le surprindem cu toții în tramvai, sunt făcute pentru ceilalți (pentru a fi văzute), iar dacă nu, sunt surogate de fapte creștine. Orice gest „cucernic”, exhibat ca să fie remarcat (de altul, nu de Dumnezeu), e lovit de nulitate și-i un păcat al îngâmfării.
Ne-am gândit vreodată că, poate Diavolul nu e Răul, ci superficialul sclipitor? Diavolul e ascuns în gestica imitată, maimuțeristă. Ispita cu oglinzi, răsfrângeri și mărgele (care, odinioară, a cucerit Americile).
Diavolul e Frumosul perisabil, e promisiunea megalomană rămasă-n proiect, e mărirea cea trecătoare și găunoasă. În mod cert, este Vanitatea.
