sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Eugenides

Pentru mine e limpede: cea mai bună carte a lui Jeffrey Eugenides rămâne prima lui carte: Sinuciderea fecioarelor. Dintre cele traduse în limba română, eu am ajuns la Middlesex (Premiul Pulitzer, 2003). Nu m-a convins, necum cucerit, însă, nici mai sobra Intriga matrimonială. 

Un talentat și mustos scriitor, care, din nefericire, pare a se lăsa prea ușor pradă potopului de idei și oportunități ce-i inundă mintea. Sinuciderea fecioarelor are avantajul că este de mai mică întindere, comprimată, mai apropiată de forma și structura nuvelei. M-au cucerit tonul ei, farmecul cețos & felul tandru-ironic în care s-a apropiat de frumoasele sinucigașe. Eugenides nu a deținut aici spațiul necesar obișnuitei inflații de elemente de realism magic ieftin, care abundă în mod supărător în Middlesex. Unde îmi evocă o Isabel Allende masculină.

Celelalte două romane, așadar = literatură de entertainment. Există vreun mare autor pe care vă doriți de mult timp, în subconștient, cu o oarecare vinovăție a amânării, să-l recitiți? Între a-l citi pe Eugenides, cu scriitura sa „antrenantă” și complice facilă, și a reciti ceva remarcabil (H. James, Llosa, Camus, Proust, Faulkner, Philip și Jospeh Roth, Updike etc, sau chiar tragicul R. Bolaño), vă sfătuiesc să alegeți recitirea. Infima frustrare de a ști deja „ce se petrece”, e preferabilă frustrării de a parcurge cu roade puține șase sute de pagini cu un dulceag iz de păcăleală literară. Giumbușlucuri literare de consum, presărate savant cu latinisme, istorie mondială, geografie după ureche sau politică socială americană din vârful pixului.

În mod sigur sunt cam aspru. Romanul are umor. E alert. Captivant. O frescă socială. De aia a luat Pulitzer. Dar are prea mult umor. Pare neserios, în ansamblu. Istorisirea despre sexul intermediar ar ține și de una singură, fără atâtea grecisme culte. Mitologia hermafroditului, mitologia în genere, e puțin pusă cu mâna. Lipiturile se întrezăresc.

Dar vraja și reușita ansamblului nu le contestă nimeni. Vehemența mea de mai sus e, în realitate, rușinea întoarsă pe dos de a-mi fi plăcut necuvenit scufundările mele nocturne în acest sufocant roman.

Niciun comentariu: