marți, 13 decembrie 2011

Phone-ul bun & falusul virtual

Vous dînez avec votre ami Franck. Un homme que vous avez connu courtois, cultivé, curieux des autres. Or, ce soir, c'est peu dire que Franck porte une attention fluctuante à la conversation. L'oeil rivé sur son téléphone, posé à droite de son verre à vin, il dialogue sans vous regarder, tripote maladivement l'écran, sursaute aux petits bips que produit régulièrement la machine - "un flash info", s'excuse-t-il - et ne parle plus qu'applis, tweets, jailbreaks et mises à jour. "Avant, le soir, pour s'endormir, il lisait. Maintenant, il joue à " Fruit Ninja "", résume sa compagne, consternée. Franck, depuis quelques mois, est propriétaire d'un smartphone.
 Vă îndemn cu febrilitate să citiți continuarea din Le Point. Despre moaștele postindustriale.

13 comentarii:

Hiacint spunea...

Ce-i ăla smartphone?

cristians. spunea...

Ăla smartphone e un, ca să mă exprim pe limba noastră, device... Dacă îi zicem sculă, unealtă, instrument, aparat e deja revolut, sună arhaic. Mai avem și opțiunea de a-l numi gadget. Gadget nu are a face cu rădăcinile indiene ale cuvântului gagiu, dar îl poate „completa” pe gagiu într-un mod fericit.

Smartphone-ul este nou simbol falic. Nu e lung și gros, e lat și îngust, dar cine suntem noi să obiectăm. Nici falicul nu mai e ce-a fost odată. Eu chiar îmi exprim nădejdea că aceste scule vor fi capabile la un moment dat să conceapă urmași, substituindu-se stăpânilor lor (?) deja legumizați.

ancussa spunea...

" BlackBé " sau "BlackBaby" :)
Cât de tembelic sună scuza "un flash info".

Anonim spunea...

Mă vouă vi ciudă că nu vă puteți juca Fruit Ninja, așe-i? :)

/rs

cristians. spunea...

Ziua ninjea, noaptea ninjea, dimineața ninja iară! Ciudă ni-i, de nu mai putem!

ancussa spunea...

Ce-i Fruit Ninja? un nou aprozar virtual? :)

a reader spunea...

@Hiacint: Un smartphone este un mic computer de marimea si forma unui telefon, de obicei cu touchscreen. Poate face o buna parte din ceea ce face un computer in mod obisnuit - sau mai bine zis ceea ce face un utilizator obisnuit pe computerul de acasa (net, mail, messenger, muzica etc.) - plus functia de telefon, GPS, camera foto. E destul de bun si pt citit carti electronice, dupa parerea mea si a lui luciat.

@Cristian SÎRB: Articolul din Le Point e ok, comentariile tale pe marginea lui nu mai sunt. Articolul vorbeste cu ironie blanda si sprit de observatie despre "doux dingues" ("nebuni linistiti" - cum parca li se spunea si pescarilor), tu vorbesti cu violenta ce-ti sta in fire de "omul prost" si "imbecilizarea prin frecarea ecranului", ceea ce e nu numai jignitor ci si fundamental fals, "nebunia" asta atingand si (daca vorbim de altceva decat iPhone, mai ales) oamenii inteligenti.

Nu sunt deloc genul trendy. Nu am cont de facebook, nici de twitter. Mobil am avut relativ tarziu si multa vreme am avut cel mai simplu si ieftin mobil cu putinta. Smartphone mi-am luat pentru utilitate, nu pentru coolness; cata vreme a fost vorba doar de "simbol falic", de statut social, mobilele nu m-au interesant.

cristians. spunea...

Uite cu câtă seriozitate explică el/ea (nuseștie) Hiacintei ce e ăla un smartphone, de parcă întrebarea aceea ar fi fost pusă serios, așteptând o definiție completă! :)

Adevărul (meu) e că m-aș fi putut lipsi de comentariile mele la acel amplu articol din Le Point, care, de altfel, îmi satisface pe deplin pofta de contestare, întâlnindu-mi 100% părerile despre acest fenomen.

Și, ca să fie și mai ridicol „perdaful” tău de persoană tolerantă cu descoperirile științei & tehnicii, am să le și șterg (comentariile mele), nu țin neam la ce am adăugat eu, mă lipsesc de acele opinii brutale..., ca să vezi că realmente textul din Le Point e suficient de coroziv (și nicidecum blând, eu nu aș vrea să se scrie în felul ăsta despre mine, m-ar jena) cu dependenții de touch (pentru gustul meu barbar) pentru a nu mai fi nevoie să adaug vreun cuvințel în plus.

Vezi și: „La fonction tactile des iPhone, en particulier, en fait des objets complètement érotiques. J'ai observé il y a peu deux hommes d'affaires qui comparaient leurs smartphones : quel était le plus beau, quel était le plus efficace. L'enjeu phallique crevait les yeux ! Quant au BlackBerry, vous n'êtes pas sans savoir que le petit boutonde navigation est surnommé le clito."

„Dingue” în franceză nu prea are așa o conotație dulce, cum pretinzi. Acel cuvânt cam știe ce vrea să spună și nu e foarte măgulitor, odată lipit cuiva...

Iar asta îmi pare destul de serios: „Mais il est vrai que leur usage compulsif peut s'apparenter à une forme de dépendance dont il faut savoir repérer les signaux d'alarme. Ce ne sont pas tant les jeux auxquels nous jouons ou le nombre de mails que nous envoyons qui doivent nous inquiéter, mais ce que tout cela nous empêche de faire dans la réalité. Si nous commençons à décrocher du réel, il est temps de nous imposer des plages obligatoires de déconnexion."

Nu e jignitor ce afirm eu despre frecușii de ecran, ei înșiși se pun în postură umilitoare. Ce scriu eu și puțini alții ne-smartphone-izați până-n măduvă nici nu are importanță în procesul firav de denigrare a adictivilor de gadgets. Se autodenigrează dumnealor cu vârf și îndesat, dovedind atâta pasiune pentru niște fantezii costisitoare.

Nu în ultimul rând: nu m-aș considera cu totul ferit de această nouă dependență, odată conectat la trend(ință). Însă, până acum, m-am putut ține departe, slavă Domnului! Am putut vedea cu degetul liber cât de atractiv poate fi ceva atât de îmbietor la atingere & frecare!!!

a reader spunea...

@Cristian SÎRB:

- Din cate o stiu eu, Hiacint nu prea arunca cuvinte in bataie de joc, deci nu-i exclus sa fi intrebat destul de serios - dar chiar daca nu, am scris ce am scris mai ales ca sa contrabalansez ce ai scris tu.

- Perdaf ? In loc sa te miri cat de calm si moderat am reactionat la un post care ma clasa implicit intre "oamenii prosti" "imbecilizati prin frecarea ecranului".

- Ar fi tare bine ca tu si alti degraba varsatori de sange nevinovat din blogosfera sa nu depasiti niciodata nivelul de corozivitate din articolul ala...

- Eu nu pretindeam ca "dingue" (nebun) are o conotatie dulce ci observam ca autorul articolului l-a imblanzit el insusi: "doux dingues" - adaugand: "Et que ceux qui n'ont pas encore, à la lecture de ces lignes, tâté amoureusement la bête dans le fond de leur poche leur jettent la première pierre."

- Nu am negat ca pt unii telefonul - la fel ca masina - e chestie de statut, de "falus virtual" cum zici tu; aceia de obicei isi iau iPhone pt ca aud ca e "cel mai tare", il etaleaza pe masa dar nu il folosesc la intreaga capacitate. Eu nu fac parte dintre ei, mai ales ca nici nu am iPhone, sunt din "clubul Android" (vezi clasificarea de la sfarsitul articolului).

- Despre "objets érotiques": hm... poate ca uneori atasamentul pt smartphone poate capata o usoara nuanta erotica - sau poate nu erotica dar personala, personificanta - la fel ca atasamentul pt masina (in special pt prima masina) si la fel cum atasamentul posesorilor de caini/pisici capata de multe ori o tenta paterna.

- Cu asta sunt si eu de acord:

„Mais il est vrai que leur usage compulsif peut s'apparenter à une forme de dépendance dont il faut savoir repérer les signaux d'alarme. Ce ne sont pas tant les jeux auxquels nous jouons ou le nombre de mails que nous envoyons qui doivent nous inquiéter, mais ce que tout cela nous empêche de faire dans la réalité. Si nous commençons à décrocher du réel, il est temps de nous imposer des plages obligatoires de déconnexion."

...dar e valabil nu numai pentru smartphones ci chiar in mai mare masura pentru calculator si internet (daca nu am sti ca se refera la smartphones, am putea crede ca e vorba despre computere).

- Nu cred ca vei "scapa" nici tu :P (decat poate daca nu ai deloc telefon mobil). Vei "ceda" probabil fie cand vei primi un smartphone de serviciu, fie cand vei voi sa-ti schimbi telefonul si nu vei mai gasi decat smartphones (asa cum acum nu prea mai gasesti telefoane fara camera foto).

- Indignarea ta impotriva smartphone-lor cam seamana cu indignarea lui als impotriva blogurilor :P

cristians. spunea...

***
Am să folosesc niște majuscule, și te invit de pe acum să le ierți prezența, nu sunt menite să ofenseze: ce am pomenit eu sub fragmentul care precedă trimiterea la textul din Le Point NU ARE NICI O IMPORTANȚĂ. Rog a se igora, de-aci inainte! Jos pălăria pentru Le Point!

Eu mă declar aici pe de-a-ntregul „răzbunat” dacă voi, cei jigniți sau calomniați amarnic de mine, mergeți (în număr cât mai mare) și citiți art. din săpt. francez. Este TOT ce-mi doresc, cu onestitate o zic. Ce am avut eu de spus, de adăugat, de data asta, nu are nici o importanță. Respectivul art. este m. mult decât grăitor, mă exprimă în totalitate, și, cum spuneam, e suficient de usturător cu cei care sunt vizați (rușinați) în cuprinsu-i. Eu m-aș fi simțit în acest fel (penibil) după lectură. Lipsa de rafinament din poziția mea nu atenuează (nici nu potențează) cu nimic aciditatea celor scrise cu mai mare har de francezi.(ce am scris, deși acum e șters, rămâne credința mea despre aceste obiecte și folosirea lor, INCLUSIV în situația în care, într-o zi fatidică, o să mă aleg și eu cu unul)

Când înfierez așa un instrum. de posibilă regresie în masă, la stadiul tactil-gângav, fii tu sigur că mă includ mereu și pe mine, ca potențial utilizator. Nu sunt chiar așa cum circulă bârfa: un închipuit purist pus pe criticat dintr-un aseptic turn de fildeș, de veghe, de oțel sau de metal ruginit etc. Fii sigur că gândesc la fel și despre dependenții de alte unelte (similare). PC, net sau mai „bătrâna” tv. Orice formă de atașament patologic a omului recent. Nu-s psiholog, deci îmi permit să fiu subiectiv, părtinitor. Prietenii știu că nu mă iert pe mine însumi, de exemplu, când mă surprind citind uneori cărțile în mod compulsiv. Orice compulsie îmi repugnă în aceeași măsură. Așa că treaba nu e atât de oablă și de alb-neagră, diferența pe care pare că aș cultiva-o nu e chiar atît de netă între mine și... ceilalți.

Vehemența mea este și teama mea de propria ispită, de propria slăbiciune la întâlnirea acestor jucării, te-ai gândit vreo secundă la asta?
Și da, pentru mine, nu am nici o jenă să o repet, utilizatorii acestor ecrane umblătoare, sunt candidați la imbecilitate. Bucuria noastră comună ar fi manifestă atunci când am vedea cum NU toți acești „candidați” vor trece pragul imbecilității, unii păstrându-și discernământul. Ne urez baftă!

P.S. am avut aici o dezbatere la fel de aprinsă pe tema: presa în print vs. presa electronică. Cu alș (apropos, lui alș îi plăceau unele postări din blogosferă, unele bloguri românești). Cred că și pe acest subiect, alș mi-ar contrazice poziția, deși nu era un înnebunit al sculelor smart. Și apoi, una e să devii un frenetic al gadgets când ai deja o educație solidă, o formare, o cultură, alta e să te „educi” frecând cu gesturi stranii un ecran...

cristians. spunea...

Am greșit, din impardonabilă grabă (vine anul nou!): corect era „...atașament patologic al omului recent”

Și nr doi (că nu am avut loc) :)):

Amuzant este că, în continuare, doar pentru că Hiacint se abține, ea e percepută ca „the good girl” a acestui loc (masa pustie). Sunt sigur că mulți încă se mai amăgesc în credința lor, de pildă, că H. a plăcut-o pe luciat sau i-a apreciat compozițiile, atitudinile critice, laxismul sau umorile etc. Ceea ce, o să afirm eu aici, apăsat: nu e cazul! Diferența este numai și numai că eu am scris-o și ea nu (încă)! A fost doar un exemplu! Off topic.

Cind cu protestul acela anemic de la TVR, în favoarea emisiunii lui ITM, Hiacint m-a tras de mânecă pentru a merge să citesc, folosind cei mai acizi și mai depreciativi termeni în legătură cu ce se petrecea acolo. Consecința? Eu am ales să scriu primul meu text antitero, iar H. să treacă mai departe o persoană de-o rară toleranță, că doar „e loc pentru toată lumea” cât e web-ul...

La fel de amuzant este și ce fac eu acum, mai ales postura mea este caraghioasă, susținând mai departe (pe bună dreptate, pentru că știu!) existența unei incontestabile retorici ironice în întrebarea Hiacintei (ce este ăla un smartphone?).

Caraghios poate că e și cum procedezi tu: îndrăznind să presupui senin (deci nici nu-ți pui problema că eu s-ar putea să știu EXACT poziția Hiacintei în legătură cu instrumentele astea de prostit în masă) că ea nu este batjocoritoare în ceea ce susține. O reală performanță, ce să zic...

Hiacint spunea...

@all: glumeam, știu ce e un smartphone, dar mie nu-mi trebuie. În ce mă privește, există alte lucruri care mă preocupă.

Dacă aș fi un străin și aș citi comentariile de mai sus, mi-aș da seama despre Hiacint că nu numai că e de „o rară toleranță” și „fată bună”, dar și ipocrită. Ce să zic...drăguț.

cristians. spunea...

Mda. Sper că am isprăvit tema. Nu c-am fi tras concluziile definitive, ea rămâne deschisă, însă mie mi-a fost îndeajuns pe anul în curs.