"Nu mi se dă posibilitatea să mă judec ca orice cetăţean în libertate, să-mi pot construi apărările acolo. De ce se vrea neapărat cu orice chip să fiu introdus (în arest - n.r.)? Aşa cum dvs. ştiţi, sistemul penitenciar şi condiţiile de acolo practic îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii, aţi fost în el, sunt condiţii demne de Evul Mediu, nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, doar un număr." (România liberă)
E al doilea "doctor" militaroid - dat recent în vileag (după acel "profiler" al României, care avea o problemă cu piţipoancele şi felul cum ele provoacă agresiunile sexuale, purtând fuste scurte) - pe care îl lasă, la strâmtoare, exprimarea corectă în limba română. Dar în paradisul românesc poţi fi, cum laude, şi doctor agramat. Vorbim de faimosul C. Voicu - ex-parlamentar mioritic. Căci ăstora, militaroizilor, nu le sunt îndeajuns ceafa groasă care este, traiul îndestulător, pensia privilegiată pentru care nu au cotizat şi avansările cu care i-au lins, tremurând, toţi preşedinţii României, cu o slăbiciune analizabilă faţă de haina căcănie-militară - mai vor şi doctorat. Spoiala necesară de intelectualitate a unor grobieni cărora râgâiala sonoră, fals patriotardă şi promovarea pe criterii sentimental-interesate nu le mai sunt suficiente.
Traian Băsescu lăcrimează atunci când pomeneşte în discursurile-i armata. Puţini stau să înţeleagă asemenea ieşiri plângăcioase; nu am încercat nicicând o afecţiune deosebită faţă de militari, mai cu seamă faţă de cei îmbătrâniţi sub stelele gratuite ale regimul comunist (resursele de consideraţie mi s-au isprăvit odată cu generaţia bunicului meu: luptătorii din URSS şi Cehoslovacia)! I-aş fi respectat pe aceştia de acum dacă în sânul controversatei lor caste s-ar fi ivit niscai disidenţă sub regimul comunist, pentru a-l scurta, a-l tempera, a-l umaniza cumva, stând abia în acest fel cu adevărat "pavăză poporului", aşa cum se împăunează mereu.
Ion Iliescu a fabricat generali pe bandă; cred că l-a întrecut pe însuşi Napoleon I în vreme de război la acest capitol. Emil Constantinescu nu face excepţie. A avansat în grad inclusiv foşti torţionari, foşti securişti cu victime pe conştiinţă. O dragoste mare? Mai curând, manipulare de dosare!
2 comentarii:
Ce oribil! Dar tipul ăsta cine e şi cum de-a apărut?
A apărut el demult, imediat după revoluţiunea din '89.
Astăzi se "trezeşte" şi M.Mihăieş să scrie despre cei umflaţi de DNA în ultimele luni. Doar că o face generalizând, iar când e să pomenească nişte nume, mă-nţelegi, le dă numai şi numai pe-ale lui Remeş şi C. Voicu. Nimic despre primarii PDL, nimic despre Ridzi, Udrea, etc. (am promis să nu mai scriu despre acest personaj de tristă faimă, de aia îl pun doar aici, la subsol).
Trimiteți un comentariu