Tot amîn să scriu despre carte şi cred că în seara asta mi-am dat seama de ce. Cred că am luat poveştile de acolo personal (a, era să scriu prea personal, cum am mai spus-citit-auzit, de parcă o doză de personal se acceptă, dar prea e deja peste limita decenţei). M-am trezit, gîndindu-mă la poveştile cu oameni obişnuiţi, că există neapărat o aroganţă a amorului: ceilalţi nu se îndrăgostesc, ştiu îndrăgostiţii, doar noi suntem aşa, celorlalţi nu li se întîmplă niciodată asta pentru că nu are cum. Sau cînd ai 12 ani şi crezi că pupatul se opreşte la 30 de ani. E ceva mereu cu ceilalţi.
Doar că vine momentul în care te trezeşti (ca în The Others) că tu eşti ceilalţi. Brr.
____
Dacă nu aţi citit cartea, v-o recomand atît pentru ironiciunile şi personajele ei, cît mai ales pentru fiorii de felul "brr" care apar cînd eşti mai înduioşat şi mai vulnerabil.
* Celelalte poveşti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici, Polirom, 2009, Ego.Proză
Doar că vine momentul în care te trezeşti (ca în The Others) că tu eşti ceilalţi. Brr.
____
Dacă nu aţi citit cartea, v-o recomand atît pentru ironiciunile şi personajele ei, cît mai ales pentru fiorii de felul "brr" care apar cînd eşti mai înduioşat şi mai vulnerabil.
* Celelalte poveşti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici, Polirom, 2009, Ego.Proză
Un comentariu:
Lucian Dan Teodorovici. Nu ştiam/credeam că ţi-a plăcut, neivindu-se în recomandările tale (din culise) de până acum - nu ţii tu o carte reuşită, bună, splendidă numai pentru tine. :) Credeam că-l găseşti 'so and so'. Cum mi-ai şi spus-o, cu alte cuvinte.
Şi de ce 'brr'? E aşa de groaznică iubirea? OK. Sau ce e înfiorător? Ceilalţi?
Trimiteți un comentariu